ICCJ. Decizia nr. 1663/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1663
Dosar nr. 40472/1/200.
Nr. vechi 17768/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 decembrie 2003, contestatoarea G.L. a solicitat Tribunalului Arad, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 200/2004, anularea dispoziţiei nr. 1349 din 18 noiembrie 2003, prin care Primarul municipiului Arad i-a respins notificarea nr. 1568/2001 privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1439 mp, fără construcţii, trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 182/2004, a admis contestaţia astfel cum a fost formulată.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Arad, potrivit Decizia civilă nr. 1165 din 27 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 3447/C/2004.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în intravilanul municipiului Arad, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8879/1964 de fostul notariat de Stat al Raionului Arad, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară.
În anul 1980 construcţia edificată pe teren a fost înstrăinată soţilor Ţ.I. şi I., iar terenul a fost preluat de stat în baza dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, fără plata de despăgubiri.
Construcţia a fost ulterior demolată, dreptul de proprietate asupra acesteia, al soţilor Ţ. fiind radiat prin încheierea de C.F.
La data notificării, terenul era liber de orice construcţii, astfel că nu putea face obiectul art. 36 din Legea nr. 18/1991, cum s-a apărat apelantul-intimat, ci era supus restituirii în natură conform Legii nr. 10/2001.
Terenurile trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, sunt considerate ca preluate abuziv, aşa cum rezultă din anexa III a Legii nr. 10/2001.
Argumentul invocat în apel, potrivit cu care, la data vânzării, preţul construcţiei includea şi preţul terenului care, deşi trecea în proprietatea statului, rămânea în folosinţa cumpărătorului construcţiei, a fost înlăturat de curtea de apel cu motivarea că din actul autentic încheiat, rezultă că s-a vândut numai construcţia şi nu se poate prezuma că preţul construcţiei ar include şi preţul terenului, fiindcă s-ar înfrânge regula că bona fides praesumitur.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Arad, reiterând criticile formulate în apel, în sensul că pct. 1.4. lit. c) din HG nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 statuează că, în situaţia în care, prin notificare, se invocă faptul că Legea nr. 58/1974 constituie preluare abuzivă, notificarea va fi respinsă întrucât aceste situaţii nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001, având în vedere că legiuitorul a soluţionat această problemă prin art. 36 din Legea nr. 18/1991 în favoarea cumpărătorilor şi că, la acea dată era de notorietate faptul că preţul de vânzare al construcţiei includea şi preţul terenului.
Recursul este nefondat.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 2, coroborate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără plata de despăgubiri, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (inclusiv cele preluate „cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998..."), fac obiectul de reglementare a acestui act normativ, cu câteva excepţii expres şi limitativ prevăzute de legea specială de reparaţie, una dintre acestea referindu-se la terenurile al căror regim juridic este stabilit prin legile fondului funciar.
Contrar afirmaţiei recurentului, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată.
Art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 condiţionează vocaţia dobânditorilor construcţiilor cumpărate în perioada în care a fost în vigoare Legea nr. 58/1974 de a li se constitui dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor cumpărate (trecute în proprietatea statului în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974) de calitatea actuală de „titulari ai dreptului de folosinţă a terenului".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorii construcţiei dobândeau dreptul de folosinţă asupra terenului aferent doar pe durata existenţei construcţiei.
Demolarea construcţiei, intervenită în prezenta cauză în anul 1988, a avut drept efect şi stingerea dreptului de folosinţă al cumpărătorilor asupra terenului aferent.
În acest context, la data apariţiei Legii nr. 18/1991, soţii Ţ., cumpărătorii construcţiei demolate ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare perfectat sub regimul Legii nr. 58/1974, nemaifiind titulari ai dreptului de folosinţă a terenului trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din acest act normativ, nu aveau nici vocaţia de a dobândi proprietatea terenului în temeiul art. 36 din Legea fondului funciar, astfel încât, regimul juridic al terenului în litigiu, nefăcând obiectul de reglementare al prevederilor legale invocate de recurent, intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Susţinerea recurentului privind „notorietatea faptului că preţul de vânzare al construcţiei includea şi preţul terenului..." a făcut obiectul analizei instanţei de apel şi a fost motivat înlăturată.
În recurs, apelantul-intimat s-a limitat la simpla reiterare a afirmaţiei, fără a aduce vreo critică argumentată juridic în raport cu considerentele pentru care instanţa anterioară a înlăturat acest pretins mijloc de apărare.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 1165 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/200<. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1315/2006. Civil → |
|---|
