ICCJ. Decizia nr. 1317/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1317
Dosar nr. 5142/3/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1464 din 24 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a, în al doilea ciclu procesual, s-a respins, ca nefondată contestaţia reclamantului I.M.D. împotriva deciziei nr. 222 din 15 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul I.M.D. a formulat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc M.M., la data de 4 februarie 2002, notificare în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură ori, în subsidiar, prin echivalent bănesc, a suprafeţei de 310 mp situată în intravilanul municipiului Alexandria, judeţul Teleorman şi despăgubiri băneşti pentru construcţiile ce au fost demolate de pe acest teren.
Prin Decizia contestată, A.V.A.S. a acordat reclamantului măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 47.927.488 lei vechi pentru terenul în suprafaţă de 196 mp, situat în intravilanul municipiului Alexandria, judeţul Teleorman, ce a făcut obiectul notificării.
Cererea de despăgubiri pentru construcţiile demolate de pe terenul amintit, ce au făcut obiectul aceleiaşi notificări, a fost declinată în favoarea Primăriei municipiului Alexandria, judeţul Teleorman.
S-a reţinut că, terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 369/1970, în vederea construirii unui hotel, iar în anexa la actul de expropriere s-a trecut suprafaţa de 215 mp şi că, potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate doar pentru suprafaţa de 196 mp şi nu pentru suprafaţa de 310 mp, cum solicitase reclamantul.
Prin Decizia nr. 456/A din 27 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de apelantul-contestator; a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis contestaţia; a anulat dispoziţia contestată în parte şi a constatat că reclamantul-apelant are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 310 mp teren şi nu doar pentru 196 mp, cum s-a reţinut prin dispoziţia contestată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a statuat că suprafaţa de teren care a aparţinut în proprietate autoarei reclamantului, I.E., este de 196 mp, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că prin actul de expropriere s-a expropriat suprafaţa totală de 310 mp teren, din care 215 mp erau liberi şi 95 mp erau ocupaţi de o construcţie.
Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, art. 24, în situaţia în care persoana îndreptăţită nu mai are vechiul titlu de proprietate, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de către stat se poate face cu actul normativ în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului.
În concluzie, s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond, în lipsa unui titlu de proprietate, nu a recunoscut dreptul contestatorului la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de 310 mp, ce se regăseşte în Decretul de expropriere nr. 369 din 27 iulie 1970 şi cum acesta nu se poate restitui în natură, deoarece scopul exproprierii a fost realizat prin construirea unui hotel, în condiţiile Titlului VII, Capitolul V art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, singura unitate care este îndreptăţită să evalueze imobilele preluate abuziv de către stat şi să stabilească valoarea despăgubirilor este Comisia Centrală de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată şi ale art. 24.2 din HG nr. 250/2007.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că în mod cu totul neîntemeiat instanţa de apel, aplicând greşit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, a constatat că suprafaţa expropriată este de 310 mp.
În speţă nu pot fi aplicate aceste dispoziţii legale, întrucât potrivit art. 24.2 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 „aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează în absenţa unor probe contrare".
Or, la dosarul cauzei se află înscrisuri care fac dovada întinderii dreptului de proprietate a reclamantului şi autoarei sale pentru suprafaţa de 196 mp şi anume certificatul de moştenitor nr. 10 din 15 mai 2005 emis de notariatul de Stat al Raionului Alexandria şi matricola de clădiri, fila 38 dosar fond.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei primei instanţe.
Examinând recursul în limita criticilor formulate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Prin Decizia contestată, nr. 222 din 15 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S., urmare a notificării formulate de reclamantul I.M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001, i s-au acordat măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 47.927.488 lei, pentru terenul în suprafaţă de 196 mp, situat în Alexandria, judeţul Teleorman şi s-a declinat competenţa soluţionării notificării în ceea ce priveşte cererea de despăgubiri pentru construcţia demolată către Primăria municipiului Alexandria.
Prin notificare reclamantul a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 310 mp, susţinând că prin Decretul nr. 369/1970, terenul a fost expropriat de la autoarea sa pentru construirea unui hotel, iar scopul exproprierii s-a realizat.
Reclamantul a contestat Decizia numai cu privire la întinderea dreptului de proprietate privind terenul expropriat, ca fiind de 310 mp în loc de 196 mp, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 222 din 15 noiembrie 2004.
Prima instanţă a respins contestaţia, dar instanţa de apel, prin Decizia ce face obiectul prezentului recurs, făcând aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia contestată în parte şi a constatat că reclamantul-apelant are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 310 mp teren, reţinând că din anexa la decretul de expropriere rezultă că, de la autoarea reclamantului a fost expropriată suprafaţa de 310 mp teren.
Procedând astfel, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia „în absenţa unor probe contrare existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive", deoarece, în speţă, s-au administrat probe privind întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamantului, respectiv certificatul de moştenitor nr. 10 din 15 mai 1965 şi matricola agricolă din anul 1963, filele 38, 40 şi 41 dosar nr. 5142/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, din care rezultă că autorul I.D., ai cărui moştenitori legali au fost I.E., în calitate de soţie supravieţuitoare, reclamantul şi I.M. în calitate de descendenţi de gradul I, deţinea în proprietate în strada C. nr. 25, situată în municipiul Alexandria suprafaţa de 196 mp teren.
În această situaţie, greşit, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reţinând că suprafaţa expropriată de la moştenitorii defunctului I.D., respectiv I.E., I.M. şi I.M.D., este cea care rezultă din actul de expropriere, de 310 mp teren.
De altfel, din anexa la Decretul de expropriere nr. 369 din 27 iulie 1970 nu rezultă că s-a expropriat suprafaţa de 310 mp din care 215 erau teren liber şi 95 mp era teren ocupat de o construcţie, ci că s-a expropriat un teren în suprafaţă de 215 mp, pe care se afla o construcţie în suprafaţă de 95 mp.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. va casa Decizia recurată şi rejudecând apelul declarat de reclamantul I.M.D., constatând că sentinţa atacată este legală, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 456 A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, pe care o casează.
Respinge apelul declarat de contestatorul I.M.D. împotriva sentinţei nr. 1464 din 24 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1357/2006. Civil → |
|---|
