ICCJ. Decizia nr. 1357/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1357
Dosar nr. 5917/109/2006
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş, secţia civilă, la 9 august 2006 reclamanta Ţ.E. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Piteşti, solicitând anularea parţială a dispoziţiei nr. 2337/2006, emisă de acesta, respectiv art. 5 şi art. 6, cu motivarea că solicită numai restituirea în natură sau în terenuri echivalente ca valoare şi poziţie şi nu despăgubiri.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 314 din 19 decembrie 2006, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada că ar exista bunuri sau servicii în municipiul Piteşti care să poată fi oferite în compensare.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere că reclamanta deşi a avut apărare calificată, nu a solicitat administrarea probei cu expertiză, pentru a se stabili regimul juridic al terenului la 1 ianuarie 1990, la 24 februarie 2001 şi în prezent şi dacă există vreo porţiune ce ar putea fi restituită în natură.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, susţinând că nu se impunea efectuarea expertizei tehnice în cauză, pentru a determina regimul juridic al imobilului, acesta fiind identificat prin planuri tehnice şi schiţe ale zonei, iar dreptul său de proprietate fiind recunoscut de către Primăria Municipiului Piteşti, singura problemă fiind aceea a restituirii integrale în natură sau parţial în echivalent bănesc.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 107/A din 21 martie 2007, a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, prin dispoziţia contestată, în mod corect s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafaţă de 55.931,68 mp, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit că există vreo porţiune de teren care ar putea fi restituită în natură sau un teren echivalent situat pe un alt amplasament.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Ţ.E., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât atât instanţa de fond cât şi cea de apel au încălcat prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi Legea nr. 247/2005.
Recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată prevăd acordul persoanei îndreptăţite pentru acordarea despăgubirilor în echivalent, acord pe care nu l-a exprimat.
S-a arătat că, în cuprinsul aceleiaşi dispoziţii atacate, unitatea notificată a menţionat la art. 6 pct. 3 faptul că în Municipiul Piteşti nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, astfel că propunerea de acordare a despăgubirilor prin echivalent este o simplă afirmaţie lipsită de suport în ceea ce priveşte executarea obligaţiei asumate.
S-a învederat că, prin urmare, singura soluţie era acordarea unor despăgubiri băneşti pentru terenul ce nu putea fi restituit în natură, motiv pentru care se impunea aplicarea Capitolului V din Legea nr. 10/2001 modificată, respectiv a art. 36 pct. 1, 2 şi 3.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi apel au reţinut corect că, în raport de actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, nu se impunea anularea acesteia în ceea ce priveşte situaţia de la art. 5 şi art. 6, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 55.931,68 mp şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Terenul în litigiu este afectat de construcţii, respectiv clădirea dispensarului zonal, Piaţa Smârdan, clădiri vechi şi blocurile nr. 7, 7 A, 8, 8 A, 9, 10 şi 11, zonele funcţionale ale acestora, alei acces carosabile şi pietonale de utilitate publică şi proprietăţi private, atribuite în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar suprafaţa de 500 mp a fost concesionată pe o perioadă de 50 de ani unei societăţi comerciale, aşa cum rezultă din contractul nr. 8218/1997, depus la dosar.
Având în vedere că prin dispoziţia ce face obiectul litigiului, la art. 1, art. 2, art. 3 şi art. 4, au fost admise în parte notificările în sensul restituirii în natură a unor suprafeţe de teren libere, se impunea ca reclamanta să facă dovada situaţiei de fapt pretinse în sensul că ar exista şi alte porţiuni ce pot fi restituite în natură, dovadă ce nu a fost administrată.
Referitor la critica vizând neacordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilele expropriate, Curtea va reţine că aceasta este neîntemeiată în raport de prevederile art. 6 din dispoziţia contestată, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Totodată, Curtea va reţine că prin contestaţie, reclamanta a precizat că solicită doar restituirea în natură sau teren echivalent, astfel că, în lipsa unor dovezi din care să rezulte că există terenuri disponibile pe raza Municipiului Piteşti, în mod corect s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ţ.E. împotriva deciziei nr. 107/A din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1317/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1140/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
