ICCJ. Decizia nr. 1334/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1334
Dosar nr. 27297/1/200.
10835/2005
Şedinţa publică din 6 februarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman N.V. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 725 din 28 octombrie 2003 a Primăriei comunei Nanov prin care a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a 9,7868 ha baltă, 9 ha teren conac, 1,39 ha imaş, 1,6851 ha arie ce au aparţinut bunicului său G.N. şi 1,1 ha baltă şi 1,3 ha conac ce au aparţinut lui G.S.N.
In motivarea contestaţiei s-a arătat că terenurile menţionate în notificare fac obiectul reglementării Legii nr. 10/2001 fiind luate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale la data preluării, nefăcând însă obiectul Legii nr. 18/1991.
Faptul că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren arabil în extravilan este irelevant, deoarece aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 nu este condiţionată de aplicarea legii fondului funciar.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 957 din 21 decembrie 2004 a respins contestaţia ca nefondată reţinând că regimul juridic al terenurilor în litigiu este reglementat de legea fondului funciar şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Cum contestatorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren arabil de 90 ha şi 20 ha pădure, construcţie şi teren în suprafaţă de 4689 mp, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000, acesta nu poate solicita, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea altor suprafeţe de teren ce fac obiectul legii fondului funciar.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatorul susţinând că nu are relevanţă emiterea pe numele său a unor titluri de proprietate în temeiul Legilor 18/1991 şi 1/2000, acestea privind alte terenuri decât cele în speţă. Instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevăd două condiţii pentru exceptarea de le restituire, respectiv terenurile să intre sub incidenţa celor două acte normative şi să fi fost solicitate potrivit acestora. De asemenea, legea fondului funciar prevede o limită de suprafaţă pentru terenul ce se poate solicita, limită în care s-a încadrat, neputând solicita mai mult. S-a mai susţinut că în temeiul Legii nr. 10/2001 se poate solicita restituirea unor terenuri, chiar dacă acestea ar fi putut fi solicitate conform legii fondului funciar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1174 A din 21 iunie 2005 a respins apelul ca nefondat reţinând, în esenţă, că art. 8 din Legea nr. 10/2001 exceptează de la aplicarea acestei legi terenurile al căror regim juridic a fost reglementat prin legea fondului funciar, reglementând o excepţie de la regula instituită de art. 1 din lege, excepţie derogatorie de la dreptul comun(art.1), de strictă interpretare şi aplicare. Regula şi excepţia nu se completează reciproc şi nu se aplică în acelaşi timp unei anumite situaţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel contestatorul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., pentru următoarele motive.
- faptul că pe numele contestatorului s-au emis titluri de proprietate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 nu are relevanţă, aceste titluri au fost emise pentru suprafeţe distincte de teren, cu totul altele decât cele solicitate a fi restituite pe cale de notificare
- instanţa de apel a ignorat prevederile art. 1 alin. (1) şi 8 alin. (1) din Legea 10/2001 din coroborarea cărora se desprinde concluzia că se poate solicita restituirea în temeiul Legii 10/2001 pentru unele terenuri preluate abuziv de stat, încă nerestituite, chiar dacă acestea ar fi putut fi solicitate în temeiul Legii fondului funciar; normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 sunt pe deplin lămuritoare în acest sens, arătând că legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „şi nerestituite" cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă că domeniul de aplicare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri care până la data intrării în vigoare a acesteia nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Recurentul contestator a susţinut, atât în motivarea apelului, cât şi a recursului, că terenurile ce fac obiectul prezentei cauze sunt distincte de cele pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar. Însă, din probele administrate în cauză, înscrisuri şi expertiza tehnică, nu rezultă cu certitudine acest fapt.
Pentru acest motiv, recursul se va admite, se va casa Decizia atacată şi se va trimite dosarul la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea apelului.
Este necesar a se efectua o expertiză pentru a se stabili cu certitudine dacă suprafeţele de teren ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv 9,7868 ha baltă, 9 ha teren conac, 1,39 ha imaş, 1,6851 ha arie ce au aparţinut bunicului contestatorului, G.N. şi 1,1 ha baltă şi 1,3 ha conac ce au aparţinut lui G.S.N., sunt distincte de cele pentru care s-au emis titlurile de proprietate pe numele contestatorului în baza legii fondului funciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de de contestatorul N.V. împotriva deciziei civile nr. 1174 A din 21 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 6 februarie 2006, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1326/2006. Civil → |
|---|
