ICCJ. Decizia nr. 1441/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1441
Dosar nr. 4337/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii D.L.A. şi H.L. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureş, solicitând Tribunalului Mureş pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 6383/2004, solicitând modificarea parţială a dispoziţiei nr. 5689/2004 emisă în temeiul Legii nr. 18/2001, în sensul restituirii integrale a imobilului situat în Târgu Mureş şi nu numai a cotei de ½ consemnată în dispoziţia atacată.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 1056 din 7 iulie 2005 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, luând act de faptul că în privinţa reclamantului H.L. (decedat în cursul procesului) acţiunea a fost continuată de moştenitoarea acestuia, S.E.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârât, potrivit deciziei nr. 495/A din 15 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 1411/2005/C.
Pentru a adopta această soluţie instanţele anterioare au reţinut următoarele:
Prin dispoziţia contestată s-a apreciat că reclamanţii ar fi îndreptăţiţi la restituirea doar a cotei de ½ din imobil, întrucât în anexa la Decretul nr. 92/1950, acelaşi imobil apare la poziţia 409 ca fiind naţionalizat de la numiţii L.L. şi H.L., iar la poziţia 394 ca fiind naţionalizat de la un alt proprietar, numitul J.E.
Aceeaşi susţinere, reluată în timpul procesului, a fost înlăturată argumentat de faptul că ulterior naţionalizării, imobilul a fost transcris în C.F. Târgu-Mureş cu menţiunea că a fost naţionalizat de la proprietarii L.L. şi H.L., nu şi de la numitul J.E., care a fost proprietarul unui imobil învecinat (str. L. nr. 5 ), de asemenea naţionalizat conform înscrisurilor din cartea funciară, fiind posibil ca încheierea de la poziţia nr. 394 din lista anexă la Decretul nr. 92/1950 să fie eronată în privinţa numărului administrativ al imobilului.
Referitor la cotele de proprietate s-a reţinut că reclamantul iniţial a deţinut cota de ½ parte din imobil, moştenită de S.E.
Cealaltă cotă de ½, aparţinând coproprietarului L.L., urma să fie moştenită conform testamentului întocmit de aceasta, de nepoţii de frate, L.A. şi L.L.
În testament s-a prevăzut că în situaţia în care unul dintre moştenitori nu mai este în viaţă la data preluării succesiunii sau nu i se mai poate preda bunul, locul lui va fi luat de fratele acestuia.
L.A., decedat la 29 septembrie 1992 nu a făcut nici un act de acceptare a legatului (aspect confirmat prin declaraţia autentificată dată de fiica acestuia) situaţie în care, conform clauzelor din testament, întreaga cotă de ½ i se cuvine reclamantei D.L.A., moştenitoarea legatarului L.L. decedat la 20.08.1997.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelantul pârât Primarul municipiului Târgu-Mureş, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea cazului de modificare invocat, sunt reiterate motivele de apel.
1.În primul rând, recurentul arată că reclamantele nu au făcut dovada că numitul J.E. nu ar fi deţinut în proprietate şi o cotă parte din imobilul situat în str. R. ( fostă L.) nr. 4, situaţie în care, figurând la poziţia 394 din lista anexă a Decretului nr. 92/1950, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, se presupune că imobilul a fost naţionalizat şi de la aceasta, reclamantelor cuvenindu-i-se doar o cotă de ½ din imobil (câte ¼ pentru fiecare), în limita căreia s-a dispus restituirea prin dispoziţia nr. 5689/2004.
2.Se mai susţine că şi în situaţia în care s-ar presupune că imobilul ar fi aparţinând doar antecesorilor reclamantelor, soluţia instanţelor anterioare este greşită în ceea ce priveşte cota de proprietate cuvenită reclamantei D.L.A., întrucât aceasta este moştenitoarea doar a unuia din legatarii testamentari ai proprietarului L.L., iar cota parte transmisă prin succesiune testamentară lui L.A. nu a fost solicitată a fi restituită în natură şi nu s-a dovedit de către nici una dintre reclamante calitatea de moştenitoare a acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1.Este adevărat că art. 221 introdus în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 prevede că existenţa sau întinderea dreptului de proprietate se rezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, însă numai în absenţa unor probe contrare.
Contrar afirmaţiei recurentului, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că la data naţionalizării proprietari exclusivi ai imobilului din str. R. nr. 4 au fost antecesori intimatelor reclamante şi că prezumţia instituită de art. 221 din Legea nr. 10/2001, raportat la poziţia nr. 394 din anexa Decretului nr. 92/1950 a fost răsturnată.
Deşi în anexa la Decretul nr. 92/1950, imobilul din str. L. nr. 4 este înregistrat la două numere de ordine diferite, respectiv la poz. 404 ca fiind preluat din proprietatea antecesorilor reclamantelor iar la poz. 394 ca fiind preluat de la numitul J.E., cu ocazia naţionalizării a fost transcris în C.F. Târgu Mureş, nr. ord. 201, nr. top 2198, cu menţiunea expresă că până la naţionalizare a fost „proprietatea lui Lo.L. şi Dr. H.L.".
De asemenea, din înscrisurile de cartea funciară rezultă că numitul J.E. a fost proprietarul tabular al imobilului situat în str. Lenin nr. 5 , înscris în C.F. nr. 2125 Târgu Mureş, nr. top 177, succedat fiind la nivelul anului 1949 de şase moştenitorii.
Conform copiei fidele a C.F. nr. 2125 Târgu Mureş (fila 196-197 dosar tribunal ) imobilul din str. Lenin nr. 5 a fost de asemenea naţionalizat în baza Decretuluzi nr. 92/1950 şi „transcris în C.F. cu titlul de naţionalizare în favoarea Statului Român".
Potrivit adresei nr. C/199/2005 comunicată reclamantei D.L.A., Ministerul Administraţiei şi Internelor, Arhivele Naţionale atestă împrejurarea că „cercetând anexa la decretul nr. 92/1950(...) a constatat că nu figurează imobilul din str. L. nr. 5" (fila 194 dosar tribunal).
Or, coroborând aceste înscrisuri, în mod logic, verosimil şi convingător, instanţele anterioare au ajuns la concluzia că încheierea de la poziţia nr. 394 din lista anexă la Decretul nr. 92/1950 a imobilului din str. L. nr. 4 pe numele numitului J.E. este rezultatul unei simple greşeli materiale în privinţa numărului administrativ al imobilului şi că, în realitate, la această poziţie (394) a fost naţionalizat imobilul din str. L. nr. 5, naţionalizarea imobilului în litigiu, situat în str. L. nr. 4 făcându-se la poziţia 409 pe numele antecesorilor reclamantelor.
2.Cu privire la cea de-a doua critică, ce vizează, în subsidiar, cota parte din imobil transmisă prin succesiunea testamentară din patrimoniul coproprietarului L. în patrimoniul lui L.L., autorul reclamantei D.L.A., instanţa de recurs îşi însuşeşte argumentele de fond în raport cu care instanţa de apel a înlăturat acelaşi motiv invocat de pârât în etapa procesuală anterioară.
Din punct de vedere procedural, Curtea constată că acest motiv de apel nu se impunea a fi analizat pe fond în condiţiile în care prin dispoziţia atacată în justiţie pârâtul chemat în judecată nu a contestat modul şi limitele în care a operat transmisiunea succesorală de la coproprietarul L.L. la reclamanta D.L.A., ci a recunoscut titularilor notificărilor dreptul la restituirea în natură a cotelor părţii din imobil aparţinând antecesorilor reclamantelor, apreciind însă (eronat, după cum s-a demonstrat în cursul procesului) că antecesorii au deţinut în proprietate la data naţionalizării doar ½ parte din imobil.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiei art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 495/A din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la 3.212,80 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1444/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
