ICCJ. Decizia nr. 1453/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1453
Dosar nr. 6970/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000.000 Euro reprezentând daune morale pentru persecuţiile la care au fost supuşi el şi familia sa, părinţi, soţie şi copii, în perioada anilor 1948-1989 datorită convingerilor lor politice, fiind urmăriţi permanent de organele de securitate ale statului încălcându-li-se cele mai elementare drepturi şi libertăţi ale omului.
Pârâtul a ridicat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune apreciind ca fiind aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 (art. 3).
Tribunalul Iaşi, prin încheierea din 16 iunie 2004 a respins excepţia apreciind că acţiunea reclamantului vizează drepturi personale nepatrimoniale, drepturi imprescriptibile din punct de vedere extinctiv.
Prin sentinţa civilă nr. 679 din 8 septembrie 2004 acelaşi tribunal a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamant şi a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească suma de 100.000 Euro convertibilă în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul T.A., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin încheierea nr. 5194 din 14 iunie 2005 a dispus strămutarea judecării apelului de la Curtea de Apel Iaşi la Curtea de Apel Craiova.
Prin Decizia nr. 206 din 6 martie 2006 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant; a admis apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi; a schimbat sentinţa instanţei de fond şi a respins acţiunea introdusă de reclamantul T.A. ca fiind prescrisă.
Instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul invocă împrejurări petrecute în perioada comunistă despre care a avut cunoştinţă, aşa încât, termenul de prescripţie a început să curgă din momentul încetării încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi anume la 22 decembrie 1989 când regimul totalitar a luat sfârşit. Termenul de prescripţie prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1954 se aplică tuturor acţiunilor patrimoniale indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligaţional.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului încălcate de Stat sunt drepturi personale nepatrimoniale, imprescriptibile exctinctiv, astfel că în mod greşit instanţa de apel a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Recursul se priveşte ca fondat dat în limitele şi în sensul ce urmează:
Principial acţiunii reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1957 privind prescripţia extinctivă, deoarece aceasta are caracter patrimonial, se solicită acordarea unei sume de bani. Reclamantul nu solicită reparaţii morale dintre cele prevăzute de Decretul nr. 32/1951.
Numai că reclamantul era în măsură să pornească acţiunea în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1957 numai începând cu data de 10 iunie 2001, dată la care a primit primele informaţii oficiale, fotocopii ale unor documente din dosarul de „securitate" de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (filele 11-59 dosar de fond).
Acţiunea a fost formulată la 24 martie 2004, deci în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul reclamantului. Se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecarea pe fond a apelurilor declarate de părţi împotriva sentinţei nr. 679 din 8 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 206 din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantul T.A. şi pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice (D.G.F.P. Iaşi) împotriva sentinţei civile nr. 679 din 8 septembrie 2004 a Tribunalului Iaşi, la Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1452/2006. Civil. Calcul drepturi salariale.... | ICCJ. Decizia nr. 140/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
