ICCJ. Decizia nr. 150/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 150.
Dosar nr. 24399/1/200.
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 603 din 20 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă, s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta P.S.M.A. în contradictoriu cu pârâtele SCA B. Galaţi şi Prefectura Judeţului Galaţi, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a celor două pârâte.
La soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere probele administrate în cauză, faţă de care a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, compus din construcţie în suprafaţă de 1.431,40 mp şi teren aferent în suprafaţă de 3.770 mp.
Construcţia este proprietatea pârâtei SCA B. Galaţi, cumpărată pentru preţul de 1.845.642 lei, achitaţi la data de 3 septembrie 1998.
Terenul a rămas în proprietatea statului iar dreptul de administrare directă asupra acestuia a trecut la pârâta SCA B. Galaţi.
Societatea nu este astfel proprietara terenului şi nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte terenul solicitat de reclamantă.
În condiţiile în care titlul societăţii asupra construcţiei nu a fost desfiinţat, a fost de bună credinţă şi ca urmare i se aplică art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, reclamanta nu mai poate cere restituirea în natură ci putea eventual opta pentru despăgubiri în condiţiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, despăgubiri care puteau fi acordate de cel care a efectuat înstrăinarea.
În acest context, s-a reţinut că societatea nu are calitate procesuală pasivă cu privire la construcţia cumpărată cu bună credinţă.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 377 mp care este proprietatea statului, pârâta Prefectura judeţului Galaţi are calitate de reprezentant în teritoriu al Guvernului şi nu al Statului; prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în cauză în sensul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 174 din 6 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinţei de fond, reţinându-se următoarele considerente:
Prefectura judeţului Galaţi nu are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 16 din HG nr. 614/2001 şi Legii nr. 10/2001 nu emit acte de dispoziţie.
Imobilul în litigiu fiind un imobil cu altă destinaţie decât de locuinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 care prevăd măsuri reparatorii, altele decât despăgubiri băneşti.
Pârâta SCA B. Galaţi este cumpărător de bună credinţă potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât reclamanta-apelantă nu a dovedit că a promovat acţiune şi a obţinut o hotărâre de anulare a titlului de proprietate deţinut.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelanta reclamantă, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Pârâta SCA B. Galaţi are calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că din probele administrate în cauză şi din recunoaşterea pârâtei din întâmpinare, rezultă că aceasta este proprietara construcţiei a cărui restituire se solicită în cauză; potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, are dreptul de a solicita restituirea de la SCA B. .
Totodată, exercitând şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent de 1230 mp şi nu 3770 cum s-a reţinut în cauză, pârâta societatea comercială trebuie să fie parte în proces pentru a-i fi opozabilă hotărârea şi cu privire la teren.
Pârâta Prefectura judeţului Galaţi are calitate procesuală pasivă deoarece este succesoarea fostului Consiliu Popular Galaţi, instituţie prin care Statul socialist îşi exercita atribuţiile dreptului de proprietate; aceasta din urmă fiind şi instituţia prin care imobilul în discuţie, teren şi construcţie, a fost trecut în proprietatea statului.
Imobilul ce se solicită a fi restituit a trecut în proprietatea unei societăţi private anterior anului 1990, respectiv anul 1988. În aceste condiţii, cumpărarea imobilului de către pârâtă nu s-a făcut în cadrul procesului de privatizare declanşat în România după anul 1998.
S-a aplicat greşit în cauză art. 9 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul în cauză nu a fost demolat şi nu există nici un motiv de natură să împiedice restituirea acestuia.
S-a invocat totodată aplicarea greşită şi a art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text legal are în vedere situaţia în care imobilul cu destinaţia de locuinţă (nu este cazul în speţă) a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995. (imobilul fiind înstrăinat anterior anului 1989)
A fost aplicat greşit şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul în cauză nu a fost înstrăinat în cadrul procesului de privatizare iar „buna credinţă" invocată de către SCA Brătesul, care a devenit proprietară în timpul regimului comunist, în mod abuziv, nu poate fi reţinută, în condiţiile în care recurenta-reclamantă întruneşte condiţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
A.P.A.P.S. nu a avut nici un rol în înstrăinarea imobilului în discuţie, aceasta coordonând privatizarea după anul 1990. În aceste condiţii, nu se pune problema notificării APAPS prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr.10/2001 şi nici a promovării unei acţiuni în scopul anulării actului de vânzare cumpărare dintre stat şi SCA B., aşa cum prevede art. 27 alin. (3) din aceeaşi lege.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată:
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta-recurentă a solicitat de la intimata pârâtă SCA B. Galaţi restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, compus din construcţii şi teren aferent de 1230 mp.
Cu adresa nr. 256 din 27 mai 2002 emisă de către intimata pârâtă SCA B. SA, s-a răspuns la notificarea formulată, în sensul că imobilul a intrat în proprietatea societăţii prin cumpărare de la stat, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 155 din 9 iunie 1988; în aceste condiţii, îndrumă notificantul să se adreseze pentru despăgubiri băneşti organele prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat restituirea imobilului în natură, arătându-se că imobilul a fost preluat de stat de la bunica recurentei-reclamante şi vândut în 1988 intimatei pârâte SCA B. Galaţi.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 21 din legea republicată), imobilele care intră sub incidenţa legii, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau o societate generală la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau centrale sau locale este acţionar ori acţionar majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 [art. 45 alin. (1) şi (2) din legea republicată], prevede că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor legii, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării sau dacă au fost încheiate cu bună credinţă.
Acest text legal, pe lângă valabilitatea actului juridic de dobândire a unui bun ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, protejează şi posesia şi păstrarea posesiei bunului de către titularul dreptului de proprietate consolidat potrivit art. 46 alin. (1) şi (2) din lege.
Intenţia legiuitorului, care rezultă din contextul Legii nr. 10/2001, a fost ca prin consolidarea acestor titluri de proprietate de către dobânditorii ulteriori ai bunului, să se confere un criteriu de preferabilitate care să paralizeze cererea de restituire formulată de către persoana fost proprietar al bunului înainte de preluare de către stat.
După cum rezultă din textul legal precizat, este avută în vedere nu numai înstrăinarea în cadrul procesului de privatizare ci orice act juridic de înstrăinare.
În mod corect s-a reţinut în cauză că, în condiţiile în care valabilitatea contractului deţinut de către intimata-pârâtă SCA B. Galaţi nu a fost contestată, titlul său de proprietate a fost consolidat, valabilitatea unei asemenea titlu putând fi contestată numai în termenul special prevăzut de alineatul ultim al art. 46 (actual art. 45) din Legea nr. 10/2001 şi care a expirat la data de 14 august 2002.
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 3 iulie 2002, nu a fost contestat titlul deţinut de către intimata pârâtă SCA B. SA.
Formularea de apărări în sensul invocării caracterului abuziv al dobândirii proprietăţii de către intimata-pârâtă, cu prilejul exercitării căii de atac, încalcă pe de o parte art. 294 C. proc. civ. (neputând fi formulate cereri noi în căile de atac) şi pe de altă parte alineatul fiind al art. 46 (actual 45) din Legii nr. 10/2001 care prevede un termen special de formulare a unui asemenea cereri.
În condiţiile în care titlul său de proprietate nu a fost contestat sau desfiinţat în condiţii legale, intimata-pârâtă (deţinătoare şi proprietară a construcţiilor) beneficiază de protecţia oferită de art. 46 (actual 45) din Legea nr. 10/2001, ceea ce conduce la imposibilitatea restituirii în natură a bunului ce face obiectul titlului său.
În acest context, se constată că titlul deţinut de intimata pârâtă SCA B. Galaţi este protejat de art. 46 (actual 45) din Legea nr. 10/2001 şi nu de art. 18 lit. d) din lege care are în vedere imobilele cu destinaţia de locuinţe care au fost înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului.
Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la data soluţionării cauzei în apel) prevedea că restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face în cazul imobilelor care aveau numai altă destinaţie decât aceea de locuinţă şi care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă.
Curtea constată că art. 9 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost detaliat mai sus, şi care nu se rezumă numai la faptul că imobilul a avut altă destinaţie decât cea de locuinţă (cum s-a reţinut de instanţa de apel) este aplicabil în cauză faţă de imposibilitatea de restituire în natură, din perspectiva art. 46 (actual art. 45) din aceeaşi lege.
În contextul analizat, cererea formulată de către recurenta-reclamantă prin care se solicită restituirea în natură a imobilului construcţie de la intimata-pârâtă SCA B. Galaţi, deţinătoare şi proprietară a bunului, nu este susţinută de prevederile Legii nr. 10/2001.
Terenul aferent construcţiei a fost atribuit în folosinţa intimatei-pârâte SCA B. Galaţi prin acelaşi Decret nr. 155 din 9 mai 1988 prin care s-a transmis, cu plată, construcţia din proprietatea statului în proprietatea intimatei-pârâte.
Prin urmare, terenul nu se află în proprietatea intimatei pârâte ci a rămas în proprietatea statului.
Reclamanta-recurentă a solicitat restituirea terenului aferent de 1230 mp (conform notificării) în contradictoriu cu Prefectura judeţului Galaţi, cu justificarea dată pe calitate procesuală pasivă susţinută de motivele de recurs.
Prefectura ar fi putut avea calitate procesuală pasivă în cererea de restituire în natură formulată în cauză, ca unitate deţinătoare din perspectiva Legii nr. 10/2001, în cazul în care ar fi exercitat, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Curtea constată totodată că trimiterea făcută la dispoziţiile art. 27 (actual art. 29) din Legea nr. 10/2001 şi care are în vedere soluţionarea notificării de către A.P.A.P.S., nu are suport legal în cauză în condiţiile în care în cauză nu s-a efectuat o privatizare de către această instituţie, cumpărarea imobilului fiind făcută de la stat în anul 1988.
Pentru considerentele reţinute asupra criticilor formulate şi care suplinesc motivarea deciziei de apel, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 C. proc. civ., dispunând respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.S.M.A. împotriva deciziei 174 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 146/2006. Civil → |
|---|
