ICCJ. Decizia nr. 1561/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 14 ianuarie 2004, reclamanții M.M.(născută S.), P.S., C.A. și C.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Târgu-Mureș, solicitând să se constate că sunt succesorii testamentari ai defunctului B.A.E., proprietar tabular al imobilului situat în Târgu-Mureș, compus din casă și curte de 583 mp, preluat abuziv de statul Român prin sentința civilă nr. 3046/1964 a fostului Tribunal Popular al Raionului Târgu-Mureș și să se dispună restituirea acestui imobil în echivalent, apreciat la 973.690.650 lei.
în motivarea contestației, întemeiate pe art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 lit. d), art. 3 lit. a), art. 4 alin. (1)-(3), art. 21,art. 22,art. 23 din Legea nr. 10/2001,art. 480 C. civ. și art. 135 din Constituție, reclamanții au susținut că:
- imobilul în discuție a fost dobândit în anul 1919, prin cumpărare, de către B.A. senior, decedat la 8 octombrie 1969;
-prin sentința civilă nr. 3146/1964, fostul Tribunal Popular al Raionului Târgu-Mureș a dispus trecerea acestui imobil în proprietatea statului, conform Decretului nr. 111/1951;
- B.A. junior, fiul defunctului proprietar tabular, a testat imobilul menționat, prin testament suplimentar, beneficiarelor M.M. și C.M. (ambele născute S.);
- C.M. a decedat la 13 noiembrie 1993, iar succesorii acesteia sunt reclamanții P.S., C.A. și C.C., în calitate de descendenți;
- în luna iunie au solicitat pârâtului, prin notificare, restituirea imobilului preluat abuziv de stat, înstrăinat între timp altor persoane și evaluat (în septembrie 1998), la 396.776.956 lei;
- pârâtul nu le-a răspuns la notificare, deși au completat dosarul la 20 septembrie 2002, iar valoarea actuală a imobilului se ridică la 973.690.650 lei, sumă ce urmează a fi indexată cu rata inflației.
Pe parcursul procesului (la 16 aprilie 2004), reclamanții și-au precizat contestația, solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii casei și curții (583mp) și restituirea în natură a parcelei libere care excede folosinței clădirii.
Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 300 din 10 martie 2005, a admis contestația, a constatat că reclamanții M.M., P.S. și C.C., în calitate de moștenitori testamentari ai defuncților B.A.E. și C.A., sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul solicitat, respectiv 1.825.279.360 lei despăgubiri bănești (corespunzător casei și terenului de 120mp), care se vor actualiza la data plății și restituirea în natură a suprafeței de 463 mp conform expertizei tehnice, parte integrantă din hotărâre și l-a obligat pe pârât la 11.930.000 cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- în anul 1940, proprietarul tabular a testat imobilul revendicat (preluat abuziv de stat, în 1964, ca bun părăsit), reclamantei M.M. și sorei sale, S.M., căsătorită inițial P. și apoi C. (decedată la 13 noiembrie 1993);
- succesorii defunctei C.M. sunt fiii acesteia, respectiv P.S., C.C. și C.A. (decedat la 6 iulie 2002);
- potrivit expertizelor tehnice și topografică, valoarea de piață a clădirii se ridică la 1.702.000.000 lei, terenul aferent construcțiilor măsoară 120 mp și valorează 123.279.360 lei, iar diferența rămasă liberă este de 463 mp.
- reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul solicitat (care face parte din categoria prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001);
- restituirea în natură este posibilă doar cu privire la suprafața liberă de 463 mp, urmând ca pentru construcție (care a fost înstrăinată cu respectarea dispozițiilor legale) și terenul aferent acesteia reclamanții să primească 1.825.279.360 lei despăgubiri, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 298 din 21 iunie 2005, a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârât, pe care l-a obligat la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanții au dovedit că sunt succesorii fostului proprietar tabular și au efectuat procedura prealabilă prevăzută de lege, iar apelantul s-a opus constant admiterii contestației.
Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate și respingerea contestației.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 C. proc. civ., pârâtul a susținut că acțiunea a fost greșit calificată drept contestație atâta timp cât autoritatea administrativă nu s-a pronunțat asupra notificării, prin acordarea măsurilor reparatorii cu ignorarea procedurii administrative prealabile, instanțele și-au depășit competența materială și, oricum, nu trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, de 11.930.000 lei.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- recurentul nu a soluționat notificarea în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanții erau îndreptățiți să se adreseze instanței de judecată, care, la rândul său, avea posibilitatea legală să stabilească, pe bază de probe, măsurile reparatorii cuvenite acestora;
- astfel, ar însemna ca asemenea "omisiuni" să ducă, practic, la ineficiența legii sus menționate;
- nesoluționarea notificării în peste doi ani și poziția adoptată de recurent prin întâmpinare, în sensul respingerii contestației, justificau acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 C. proc. civ.
Așa fiind, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1565/2006. Civil → |
|---|
