ICCJ. Decizia nr. 1610/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1610
Dosar nr. 205/91/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 iulie 2006, reclamanta V.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Focşani, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1148 din 1 iunie 2006 şi obligarea părţii adverse la restituirea în natură a terenului de 700 mp, situat în Focşani,şi plata actualizată (pentru perioada 10 octombrie 1957-14 iulie 2006) a sumei de 18.087 lei, contravaloarea construcţiei şi gardului preluate de stat.
În motivarea cererii, întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că:
- terenul solicitat a fost atribuit în folosinţă veşnică defunctului S.A., tatăl său, conform H.C.M. nr. 4015/1953, pentru continuarea ridicării construcţiei începute de o altă persoană (C.S.),
- defunctul ei tată a preluat împrumutul de 14.587 lei acordat de Banca de Investiţii şi a terminat ridicarea construcţiei, iar apoi a executat, cu autorizaţie, un gard împrejmuitor evaluat la 3.300 lei;
Tribunalul Raional Focşani, prin sentinţa civilă nr. 2888/1961, a dispus trecerea întregului imobil în proprietatea
- ulterior, autorul ei s-a judecat cu statul pentru a obţine restituirea sumei de 18.087 lei (contravaloarea împrumutului şi gardului) dar pretenţiile sale au fost respinse.
- prin dispoziţia contestată, pârâta i-a respins nejustificat solicitarea de restituire în natură a terenului intravilan atribuit tatălui său şi plata contravalorii actualizate a construcţiei şi gardului.
Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 47 din 18 ianuarie 2007, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia atacată, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei, în compensare, o suprafaţă intravilană de 1050 mp, amplasată în Tarlaua 142, P(arcela) 7264, a constatat că aceasta din urmă este îndreptăţită la 18.047 lei măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit şi un gard, valoare actualizată corespunzător perioadei 10 octombrie 1957-14 iulie 2006 şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- la 25 septembrie 1957, fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular Raional Focşani a atribuit autorului reclamantei, conform H.C.M. nr. 4015/1953, în folosinţă veşnică, terenul intravilan revendicat, pentru construirea unei locuinţe individuale;
- ulterior (la 20 noiembrie 1957), autorul reclamantei a primit autorizaţie pentru construirea unui gard împrejmuitor;
- Tribunalul Raionului Focşani, prin sentinţa civilă nr. 2888 din 3 octombrie 1961, a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului ca bun abandonat, conform Decretului nr. 111/1951;
- art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 califică drept abuzive asemenea preluări;
- reclamanta şi-a dovedit calitatea de descendentă a defunctului proprietar şi este de acord să primească terenul intravilan identificat de expert în compensarea terenului preluat de stat (care nu poate fi restituit în natură), urmând ca pentru construcţie şi gard să se constate îndreptăţirea sa la măsuri reparatorii în echivalent.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 204 din 15 mai 2007, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul obligării apelantei la restituirea unei suprafeţe intravilane de 700 mp., şi nu de 1050 mp, pe acelaşi amplasament (T 142, P 7264).
S-a reţinut că:
- reclamanta şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, iar apelanta nu exclude posibilitatea restituirii în natură a unor suprafeţe din zona identificată de expert, dar altor persoane îndreptăţite, nu şi reclamantei;
- existenţa unei eventuale servituţi de trecere este irelevantă, în cauză discutându-se existenţa dreptului de proprietate recunoscut reclamantei prin Legea nr. 10/2001;
- deoarece suprafaţa de teren atribuită autorului reclamantei era de numai 700 mp, în mod greşit instanţa de fond a dispus restituirea în compensare a 1050 mp. Pârâta şi reclamanta au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii şi, respectiv, menţinerii sentinţei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susţinut că:
- reclamanta nu este persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deoarece terenul revendicat, de 700 mp, a fost atribuit autorului acesteia cu titlu de folosinţă veşnică, şi nu în proprietate.
- suprafaţa pe care a fost obligată să o restituie reclamantei în compensarea terenului preluat de stat face parte dintr-un parc, inventariat în domeniul public al Municipiului Focşani, afectat de servituţi de trecere şi cu privire la care există notificări de restituire în natură ale altor persoane.
La rândul său, recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu a ţinut seama de împrejurarea că terenul preluat de stat era situat în centrul Municipiului Focşani şi, ca atare, avea o valoare mai mare decât terenul restituit în compensare, amplasat în zona a 2-a.
Prima critică formulată de recurenta pârâtă este fondată deoarece:
- potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor preluate abuziv de stat, precum şi moştenitorii acestora;
- autorul reclamantei nu avea însă calitatea de proprietar al terenului de 700 mp, ci era doar titularul unui drept de folosinţă veşnică;
- prin urmare, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent [conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001] numai pentru imobilele care la data preluării abuzive se aflau în proprietatea autorului său, respectiv construcţia şi gardul.
În raport de această constatare, analizarea celorlalte critici ale pârâtei recurente devine inutilă, iar critica formulată de recurenta reclamantă nu poate fi primită.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi admis, în sensul modificării hotărârii atacate, schimbării parţiale a sentinţei, obligării Primăriei Municipiului Focşani la emiterea unei dispoziţii motivate cu propuneri de despăgubiri (în condiţiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005) pentru construcţie şi gard şi înlăturării dispoziţiei referitoare la restituirea unui teren intravilan în compensarea terenului solicitat de reclamantă.
Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focşani, prin primar împotriva deciziei nr. 204/A din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că schimbă în parte sentinţa nr. 47 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Vrancea, secţia civilă, în sensul că:
Obligă pe pârâta Primăria Municipiului Focşani, prin primar să emită dispoziţie motivată cu propunere de despăgubire pentru construcţia demolată.
Înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă prin compensare a terenului solicitat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de contestatoarea V.D. împotriva deciziei nr. 204/A din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1616/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1614/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
