ICCJ. Decizia nr. 1616/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1616
Dosar nr. 2959/86/2006
Şedinţa publică din 11 martie 200.
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Petiţionarul G.P., prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1157/2006 emisă de Primarul municipiului Fălticeni cu motivarea că Legea nr. 247/2005 a dispus repunerea în termenul de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, în condiţiile în care intimatul nu a răspuns notificării nr. 458/2001 transmisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 89 din 18 ianuarie 2007, a respins plângerea formulată, ca nefondată, cu motivarea că termenul limită de depunere a notificărilor a fost 14 februarie 2002 şi că Legea nr. 247/2005 nu a prorogat termenul iniţial, prorogare ce a operat doar în cadrul Legii nr. 18/1991. Concluzionează instanţa că în mod corect s-a reţinut tardivitatea notificării conform art. 24 din Legea nr. 10/2005.
Curtea de Apel Suceava, investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei arătate, prin Decizia civilă nr. 158 din 8 mai 2007 a respins calea de atac, ca nefondată, cu o motivare congruentă primei instanţe în sensul că notificarea formulată de reclamant cu nr. 23 din 28 noiembrie 2005 a fost depusă după termenul limită instituit de Legea nr. 10/2001 şi că termenul are natura juridică a unui termen de decădere astfel că dispoziţia emisă de autoritatea intimată este corect soluţionată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva disp. art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
În temeiul Legii nr. 247/2005 s-a solicitat recalcularea despăgubirilor primite în temeiul Legii 112/1995 şi plata diferenţei dintre valoarea de circulaţie a imobilului şi suma încasată ori restituirea în natură, deoarece doar un apartament a fost înstrăinat celelalte două fiind deţinute de chiriaş.
Conform dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Cu toate că Legea nr. 247/2005 nu cere depunerea unei notificări s-a apelat la această formulă deoarece prin cererea iniţială, prima notificare s-a cerut fie restituirea în natură, fie plata despăgubirilor.
Curtea de Apel cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. nu a răspuns nici unuia din motivele de apel formulate şi nici nu s-a motivat temeiul de drept al respingerii acestor cererii.
Ambele instanţe au interpretat greşit Legea nr. 245/2005 omiţând să observe că noua lege a modificat art. 11 alin. (1) şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dându-le un alt conţinut şi o altă finalitate decât prevederile iniţiale din Legea nr. 10/2001.
Intimatul Municipiul Fălticeni, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului deoarece Legea nr. 247/2005 nu a modificat în nici un fel termenul de depunere a notificărilor stabilit prin art. 22, termen ce a expirat la 12 februarie 2002.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a probatorilor administrate în toate etapele procesuale va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Reclamantul, în motivarea contestaţiei formulate, arată ca a notificat în termen, notificarea nr. 458 din 14 noiembrie 2001, notificare ce nu a fost încă soluţionată.
Din conţinutul celor două notificări (filele 4-6 din dosarul primei instanţe) rezultă că obiectul notificărilor este identic, respectiv achitarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului prin recalculare după aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Fiind în prezenţa unei cereri formulată în completarea primei notificări, instanţele au calificat greşit cererea ca fiind o nouă notificare în loc să observe că, în fapt, este o unică notificare, prin cea de a doua cerere reclamantul urmărind doar să i se aplice dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu repune persoana îndreptăţită în termenul de formulare a unei noi notificări, însă fiind în prezenţa unei cereri cu un petit similar, instanţa, în temeiul art. 129 C. proc. civ., avea obligaţia să stabilească corect cadrul procesual al cererii formulate de contestator.
De asemenea prin motivele de apel formulate se invocă incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 169/1995, modificată prin Legea nr. 247/2005, ceea ce semnifică solicitarea aplicării dispoziţiilor legilor fondului funciar.
Instanţa omite a se pronunţa asupra acestui motiv de apel, pronunţare ce ar dus la calificarea corespunzătoare a cererii formulate.
Cum situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită precum şi legea aplicabilă cererii formulate de parte, Înalta Curte în temeiul art. 315 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat şi va casa Decizia pronunţată în apel. Drept consecinţă apelul reclamantului declarat împotriva sentinţei nr. 89/2007 va fi admis, iar hotărârea desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării instanţa va avea în vedere şi celelalte critici formulate de recurent în apel şi recurs ca apărării de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva deciziei nr. 158 din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 89 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, pe care o desfiinţează. Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1610/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
