ICCJ. Decizia nr. 1615/2006. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1615
Dosar nr. 2369/44/2006
Şedinţa publică din 11 martie 200.
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, reclamanta C.S.G.C.D.A. a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA Galaţi la plata sumei de 2.080.600.895 lei, actualizată conform OG nr. 9/2000, reprezentând procentul de 5% din valoarea totală de 41.612.017.894 lei a importurilor de aparate ce permit reproducererea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 24 octombrie 2002 şi 14 iunie 2005.
1.2.In fapt
Reclamanta este organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi de colectare a copiei private în domeniul operelor scrise, potrivit deciziilor emise de O.R.D.A. nr. 8 din 1 iunie 1997 şi nr. 147 din 13 iulie 2005. în perioada arătată pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996, pentru care are obligaţia de a plăti reclamantei procentul de 5% din valoarea operaţiunilor de import. Deşi reclamanta a trimis notificare în acest sens, pârâta nu s-a conformat.
1.3.În drept
Reclamanta a invocat prevederile art. 109 şi art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996, precum şi cele ale OG nr. 9/2000.
2.Întâmpinarea
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motivată de împrejurarea că prin Decizia nr. 8 din 1 iunie 1997 emisă de O.R.D.A. a fost desemnat organism unic de colectare a remuneraţiei compensatorii Fondul Literar, iar reclamanta nu a făcut dovada că deţine un mandat valabil în acest sens.
Pe fondul cauzei a arătat că aparatele importate sunt din categoria celor exclusiv profesionale, nefiind incidente prevederile art. 34 alin. (1) raportate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
Referitor la reactualizarea sumei, potrivit OG nr. 9/2000, pârâta a precizat că această noţiune se referă la cazurile prevăzute de art. 3712 C. proc. civ.
3. Hotărârea primei instanţe
3.1.Soluţia
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 34 din 13 ianuarie 2006 prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.080.600.895 lei, reprezentând procentul de 5% din valoarea totală de 41.612.017.894 lei a importurilor de aparate, efectuate în perioada 24 octombrie 2002 şi 14 iunie 2005.
3.2.Considerentele
Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.S.G.C.D.A., având în vedere conţinutul deciziilor emise de O.R.D.A. nr. 8 din 1 iunie 1997 şi nr. 147 din 13 iulie 2005. A reţinut că reclamanta a avut mandatul necesar exercitării activităţii de organism de gestiune colectivă, conform art. 125 alin. (2), art. 128 şi art. 129 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, dat fiind că la constituirea sa a beneficiat de avizul legal al O.R.D.A., acordat prin Decizia de constituire nr. 8 din 1 iunie 1997.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că importatorii de aparate ce permit reproducererea operelor fixate pe suport grafic sau analog au obligaţia de a plăti în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestora, procentul de 5% din valoarea operaţiunilor de import a acestei aparaturi, conform prevederilor art. 109 din Legea nr. 8/1996. Aparatele pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată în procent de 5% au fost stabilite odată cu operaţiunile de vămuire, a căror cuantumuri datorate pe grupe de produse au fost transmise detaliat prin O.R.D.A.
Lista aparatelor susceptibile de a fi incluse în această categorie a fost stabilită de către Comisia arbitrală de pe lângă O.R.D.A. prin Hotărârea Arbitrală din data de 23 mai 2005, publicată în M.Of. nr. 501 din 14 iunie 2005.
Tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei, în sensul că aparatele importate sunt de uz profesional, pe motiv că articolul de lege care prevede obligaţia de plată nu distinge între capacitatea tehnică a diferitelor aparate.
4.Hotărârea instanţei de apel
4.1.Soluţia
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 4A din 9 ianuarie 2007, prin care a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC E. SA Galaţi.
4.2.Considerentele
În considerentele deciziei, curtea de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei nu este fondată, fiind respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 14 noiembrie 2006, cu motivarea că reclamanta este succesoarea în drept a Fondului Literar, conform încheierii pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a verificat şi existenţa dovezii mandatului necesar organizării activităţii de organism de gestiune colectivă.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a menţinut întrutotul motivarea tribunalului, apreciind că pârâta are obligaţia plăţii procentului de 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate. De asemenea, faţă de împrejurarea că legea nu distinge între destinaţia aparaturii, a înlăturat apărarea pârâtei, potrivi cu care aparatele respective sunt destinate uzului profesional şi deci nu pot fi folosite la reproducererea unei opere pentru uz personal.
5.Recursul exercitat de pârâta SC E. SA Galaţi
5.1. Motive
Pârâta SC E. SA Galaţi a declarat recurs prin care a formulat critici întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Într-o primă critică a arătat că a fost aplicat greşit art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în sensul că interpretarea sferei de aplicare a noţiunii de „aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog" nu este de competenţa organelor vamale sau a O.R.D.A., ci exclusiv a instanţei de judecată. în mod greşit curtea de apel a reţinut că organele vamale stabilesc lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie.
A două critică a pârâtei s-a referit la împrejurarea că Hotărârea Arbitrală invocată a fost publică în Monitorul Oficial la data de 14 iunie 2005, iar obiectul prezentului dosar se referă la perioada dintre 24 octombrie 2002-14 iunie 2005. A fost greşit aplicat principiul neretroactivităţii legii. Curtea de apel nu trebuia să ţină cont de concluziile acestei hotărâri arbitrale pentru a decide dacă un aparat trebuie sau nu să apară pe lista celor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie.
Prin cea de-a treia critică, pârâta a arătat că instanţa de apel a greşit când a reţinut că pârâtei i se aplică doar dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 8/1996, în varianta iniţială. Aparatele pe care pârâta le importă sunt de uz exclusiv profesional, ceea ce se reflectă şi în preţul ridicat pe care le au, ceea ce le face inaccesibile unei familiei, nefiind incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 8/1996.
5.2.Dovezi administrate în recurs
În dovedirea şi combaterea recursului, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., părţile au administrat proba cu înscrisuri respectiv, hotărâri judecătoreşti şi hotărârea arbitrală din 23 mai 2005.
5.3.Analiza făcută de instanţa de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 24 octombrie 2002-14 iunie 2005, în temeiul art. 109 şi art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996.
Conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 285/2004, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor acestei legi. În forma actuală, introdusă prin Legea nr. 285/2004, şi care era în vigoare la data sesizării instanţei, alin. (2) al art. 34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor acestei legi.
La data înregistrării acţiunii art. 109 era abrogat prin Legea nr. 285/2004. Aceeaşi lege modificase şi art. 107 din Legea nr. 8/1996, alin. (4) al textului prevăzând că lista suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum şi cuantumul acestei remuneraţii se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părţi o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanţii şi importatorii de suporturi şi aparate, numit de respectivele structuri asociative, şi câte un reprezentant al primilor 3 fabricanţi şi importatori majori de suporturi şi aparate, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă din domeniul respectiv, cu condiţia ca acestea să fie declarate în acest scop la O.R.D.A. pe propria răspundere, pe de altă parte.
Aşadar, înainte de modificarea prin Legea nr. 285/2004, Legea nr. 8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remuneraţie compensatorie şi nici faptul că lista acestora se stabileşte prin negociere între părţi.
Tocmai pentru că părţile nu au ajuns să convină asupra acestei liste s-a declanşat procedura medierii prevăzută de art. 1322 din Legea nr. 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie.
Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menţionată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. întrucât Hotărârea din 23 mai 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 501 din 14 iunie 2005, remuneraţia compensatorie pentru toate cele patru categorii de aparate indicate în hotărâre putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005.
Considerând că Hotărârea arbitrală trebuia aplicată şi pentru perioada octombrie 2002 -iunie 2005 instanţele de fond au încălcat principiul fundamental al neretroactivităţii legii civile, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Vătămarea procesuală pe care a suferit-o pârâta decurge din finalitatea formei procedurale nerespectate, art. 15 alin. (2) din Constituţie instituind o normă cu caracter imperativ. Drept urmare, criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Întrucât este necesară administrarea de probe suplimentare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare în primă instanţă, pentru ca părţile să beneficieze de toate gradele de jurisdicţie în privinţa aprecierii noilor probe.
Cu ocazia rejudecării, în condiţiile art. 315 C. proc. civ., se vor administra dovezi pentru a determina:
-cine a stabilit, înainte de darea hotărârii arbitrale din 23 mai 2005, lista aparatelor pentru care se datorează remuneraţie compensatorie: O.R.D.A., organismele de gestiune colectivă, importatorii sau producătorii;
- pentru ce tipuri de aparate s-a plătit remuneraţie compensatorie înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005;
-ce acţiuni a introdus C. împotriva importatorilor care nu au plătit remuneraţia compensatorie înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 şi pentru ce tipuri de aparate au fost obligaţi la plată de către instanţe;
- care sunt aparatele pentru care s-a plătit remuneraţie compensatorie în alte ţări din Uniunea Europeană înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005;
- ce rapoarte a publicat C. pe internet, conform art. 1341 din Legea nr. 8/1996, cu privire la sumele colectate de la plătitorii de remuneraţie compensatorie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004 - la zi, certificate de emitent;
- ce informaţii a transmis reclamanta către O.R.D.A., în condiţiile art. 135 din Legea nr. 8/1996, în privinţa aparatelor pentru care a solicitat remuneraţia compensatorie înainte de hotărârea arbitrală din 23 mai 2005.
- dacă pârâta a evidenţiat în contabilitate sumele datorate cu titlu de remuneraţie compensatorie şi pentru ce tipuri de aparate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 4A din 9 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă şi în consecinţă:
Casează Decizia şi în fond admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 34 din 13 ianuarie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
10
«
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2006. Civil. Asigurări sociale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1520/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
