ICCJ. Decizia nr. 177/2006. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 177.
Dosar nr. 1539/105/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă a reţinut următoarele:
Reclamantul D.C. prin acţiunea precizată a chemat în judecată pârâtele C.A.A. şi C.A.A., filiala Prahova, şi a contestat legalitatea şi temeinicia deciziei nr. 477 din 7 decembrie 2005, anularea acesteia cu privire la anularea deciziei nr. 62 din 3 noiembrie 2000 şi repararea prejudiciului cauzat prin modul de calcul al pensiei.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 609 din 17 aprilie 2007 a respins acţiunea precizată şi completată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Pe parcursul soluţionării recursului, reclamantul-recurent a ridicat în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 aceiaşi excepţie de neconstituţionalitate transmisă Avocatului Poporului excepţie căreia această instituţie nu i-a dat curs. A solicitat instanţei să aprecieze că este cazul sesizării Curţii Constituţionale „cu excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi cuprinse în legislaţia de pensii şi asigurări sociale ale avocaţilor".
Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 1 octombrie 2007 în dosarul 1539/105/2006 a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul D.C.
Instanţa a reţinut că recurentul a susţinut că mai multe texte din Legea nr. 51/1995 din OUG nr. 221/2000, din Legea nr. 452/2001 şi din statutul C.A.A., contravin unor prevederi din Constituţie.
Cu privire la legile menţionate instanţa a constatat că recurentul nu a concretizat prevederile constituţionale încălcate prin adoptarea acelor acte normative şi argumentele în susţinerea neconstituţionalităţii unor prevederi ale acestora.
În ce priveşte statutul C.A.A., instanţa a reţinut că prevederile acesteia nu pot face obiect de verificare al constituţionalităţii lor de către Curtea Constituţională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul D.C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa a încălcat competenţa altei instanţe decurgând din încălcarea Legii nr. 47/1992, iar soluţionarea excepţiei s-a făcut în mod vădit nelegal, prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, permit ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul, într-un litigiu cu pârâţii C.A.A. şi C.A.A., filiala Prahova, privind modul de calcul şi de stabilire a drepturilor sale de pensie, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor acte normative astfel: Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, OUG nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor şi a Legii nr. 452/2001 pentru aprobarea OUG nr. 221/2001.
Anterior, reclamantul a solicitat instituţiei Avocatului Poporului să declanşeze procedura de sesizare a Curţii Constituţionale cu aceleaşi excepţii.
Instituţia sesizată i-a răspuns, printre altele, că fiind parte într-un proces (reclamant) are posibilitatea de a se adresa instanţei care judecă litigiul aceasta putând aprecia dacă, în speţă, este cazul sesizării Curţii Constituţionale.
Acest demers a fost făcut de reclamant.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide supra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti… privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia. Potrivit art. 29 alin. (2) excepţia poate fi ridicată la cererea unei dintre părţi…. .
Actele normative indicate de reclamant au legătură cu soluţionarea cauzei deoarece în cuprinsul lor conţin norme de interes pentru stabilirea şi calcularea cuantumului pensiei avocatului. Reclamantul a exemplificat prevederile art. 12 alin. (6), art. 13 din OUG nr. 221/2000 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001.
A mai apreciat reclamantul că prevederile celor trei acte normative contravin prevederilor constituţionale, exemplificând art. 16 alin. (2), art. 47 alin. (2), art. 53 alin. (1), art. 61 şi art. 73 din Constituţia României.
În aceste condiţii apare necesar sesizarea Curţii Constituţionale pentru examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a celor trei acte normative, chiar dacă prin Decizia nr. 311 din 8 iulie 2004 Curtea Constituţională a respins o excepţie ce viza aceleaşi acte normative, ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
În ceea ce priveşte această instanţă se apreciază că cele trei acte normative indicate de reclamant, corespund prevederilor constituţionale.
Cu privire la Statutul C.A.A., în mod corect a stabilit instanţa Curţii de Apel Ploieşti că acestea nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa încheierea recurată, se va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se va dispune suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva încheierii din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosar nr. 1539/105/2006).
Casează încheierea recurată. Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul reclamant D.C.
Dispune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 183/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1615/2006. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
