ICCJ. Decizia nr. 162/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 162.
Dosar nr. 25802/1/200.
(nr. vechi 9339/2005)
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la 30 iunie 2003, contestatorul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Bascov şi SC S.F. Bascov, anularea dispoziţiei nr. 82 din 12 iunie 2003 emisă de primar şi restituirea în natură a imobilului „moşia Bascov" situat în comuna Bascov, compus din teren în suprafaţă de 24,5 ha cu construcţiile aflate pe el, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, despăgubiri.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1318/13.08.1940 părinţii contestatorului au dobândit proprietatea suprafeţei de teren de 24,5 ha şi a construcţiilor aferente din comuna Bascov. Această moşie a fost preluată abuziv în anul 1948 şi ulterior. În mod eronat s-a considerat că notificarea nu a fost însoţită de vreun act din care să rezulte cum a fost preluat imobilul, cu sau fără titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 172 din 16 septembrie 2004 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a notificat unitatea deţinătoare, SC S.F. Bascov S.A., ci primăria comunei Bascov, care nu este unitatea deţinătoare.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru că petentul nu s-a adresat primăriei pentru identificarea unităţii deţinătoare ci a notificat-o pentru a-i restitui bunurile imobile solicitate. De altfel, nici un moment pe parcursul procesului reclamantul nu a arătat că nu ar cunoaşte unitatea deţinătoare şi că ar fi notificat primăria pentru a o identifica.
În speţă nu este vorba de o excepţie de prematuritate, aşa cum a susţinut pârâta SC S.F. Bascov S.A., ci nu s-a îndeplinit procedura administrativă prealabilă faţă de această parte.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 247 A din 28 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În considerentele deciziei instanţei de apel s-a arătat că din relaţiile primite de la Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Argeş nu rezultă că moşia Bascov ar fi fost proprietatea statului. Nu sunt deţinute hărţi, planuri sau schiţe ale proprietăţii respective.
În registrele agricole din perioada 1951-1962 M.S. nu figurează cu partide de rol în nume propriu, fapt ce nu poate dovedi existenţa proprietăţii din acea perioadă. Ca atare, reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii asupra terenului şi construcţiilor.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul revendicat este ocupat de circa 50-60 de ani de proprietăţi particulare, o unitate militară, societăţi comerciale, drumuri de acces, cale ferată, iar pentru terenul ocupat de SC S.F. Bascov S.A. există certificat de atestare emis în baza HG nr. 834/1991.
În speţă este vorba de mai multe imobile, respectiv mai multe suprafeţe de teren, iar notificarea a fost adresată numai Primăriei Bascov.
Nu au fost încălcate prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 pentru că acestea se referă la emiterea deciziei de către unitatea deţinătoare, în sensul că dacă sunt deţinute numai o parte din bunuri va emite Decizia pentru acea parte şi va comunica persoanei îndreptăţite toate datele despre persoana fizică sau juridică deţinătoare a celorlalte părţi din imobil. Cel puţin, în ceea ce priveşte pe SC S.F. Bascov S.A., reclamantului i s-a adus la cunoştinţă ce imobil deţine şi terenul aferent, însă acesta nu a înţeles să o notifice. Cu privire la celelalte terenuri, de vreme ce din registrele agricole nu rezultă că au figurat la rolul defunctului P.E.M., primăria nu a putut identifica pe deţinătorii actuali.
Întrucât în speţă nu s-a stabilit care este situaţia imobilelor a căror restituire se solicită, nu primăria Bascov era unitatea cu competenţă în soluţionarea tuturor notificărilor.
Împotriva acestei hotărâri apelantul contestator a declarat recurs, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În art. 22 din Legea nr. 10/2001 este stabilit ceea ce se înţelege prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate, iar instanţa de apel a ignorat faptul că toate aceste acte au fost depuse la dosar.
În mod greşit a considerat instanţa că actul de vânzare-cumpărare nr. 1318/1940 nu face dovada dreptului de proprietate, ci trebuie analizat registrul agricol.
Pe de altă parte, faţă de dispoziţiile art. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, dovada preluării imobilului de către stat este chiar faptul deţinerii lui fără nici un titlu şi ulterior transferarea către diferite persoane fizice şi juridice.
Au fost încălcate dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 pentru că Primăria Bascov avea obligaţia de a indica solicitantului toate datele de identificare ale deţinătorilor imobilului.
Interpretând în mod greşit legea, instanţa de apel a reţinut că recurentul nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a notifica SC S.F. Bascov S.A. şi astfel nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă. Recurentul a notificat autoritatea cu competenţă generală, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, şi aceasta era obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să-i comunice recurentului elementele de identificare a acesteia, şi abia ulterior recurentul trebuia să o notifice în termen de 6 luni.
Analizând Decizia atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în primă instanţă, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Prin actul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 1318 din 13 august 1940 la Tribunalul Argeş, secţia 1, I. şi P.E.M., autorii contestatorului, au cumpărat moşia Bascov în suprafaţă de 24 ha şi 49 pogoane, situată în comuna Bascov, judeţ Argeş.
Instanţa de apel a reţinut că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că de aproximativ 50-60 de ani terenul în litigiu este ocupat de proprietăţi particulare, o unitate militară, mai multe societăţi comerciale, drumuri de acces, cale ferată.
Conform art. 1 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) şi ale art. 22 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element, faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu.
Reţinând că cel puţin o parte din imobilul revendicat se găseşte în patrimoniul statului, terenul pe care se află o unitate militară, drumuri de acces, cale ferată, instanţa de apel trebuia să considere că operează prezumţia legală relativă menţionată, privitoare la preluarea abuzivă a imobilului, şi, în lipsă de alte dovezi, să constate că s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat abuziv de către stat.
În egală măsură, în lipsa altor dovezi din care să rezulte că terenul cunoscut sub denumirea de „moşia Bascov" a ieşit în din patrimoniul autorilor contestatorului înainte de a fi fost preluat de către stat, instanţa trebuia să considere că a fost făcută dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001.
Faptul că acest teren nu figurează în registrele agricole ale anilor 1951-1962 nu este un argument care să justifice convingerea că nu a aparţinut în proprietate autorilor contestatorului. Actul de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1940 are o forţă probatorie care nu poate fi neglijată, câtă vreme nu s-a probat desfiinţarea lui.
Pe de altă parte, dacă primăria notificată constata că imobilul pretins, sau o parte din acesta, nu se află în patrimoniul ei, avea obligaţia de a-i comunica petentului, aşa cum prevede art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data notificării, toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare ori, faptul că nu deţine aceste date. Primăria avea această obligaţie chiar dacă nu a fost notificată în mod expres în temeiul art. 26 din lege, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) conform cărora alin. (2)-(4) ale textului se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care unitatea notificată nu deţine nici măcar în parte imobilul solicitat.
Ambele instanţe de fond au considerat că cererea contestatorului nu este întemeiată întrucât acesta nu a notificat SC S.F. Bascov S.A. şi pe celelalte persoane fizice sau juridice deţinătoare.
De vreme ce art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 dispune că termenul de 6 luni în care trebuie notificate persoanele deţinătoare curge de la data comunicării datelor de identificare a acestora de către persoana juridică notificată, se poate aprecia, în lipsa unei astfel de comunicări făcute de Primăria comunei Bascov, că nici una dintre instanţe nu a intrat în cercetarea fondului contestaţiei asupra soluţiei date notificării.
De asemenea, câtă vreme nu s-a stabilit ce suprafaţă din terenul revendicat se află în stăpânirea fiecărei persoane juridice menţionate în raportul de expertiză şi în ce mod a intrat fiecare dintre acestea în stăpânirea terenului, nu se poate considera că s-a analizat fondul pretenţiilor contestatorului.
Se impune aşadar, administrarea de probe suplimentare pentru identificarea suprafeţei de teren ocupate de fiecare dintre deţinătorii actuali precum şi a modului de dobândire, în raport de care să se determine măsurile reparatorii la care este îndreptăţit contestatorul şi de la cine trebuie să le primească.
Cu ocazia rejudecării, după administrarea probatoriului enunţat, urmează să se soluţioneze şi problema calităţii procesuale a SC S.F. Bascov S.A., respectiv a prematurităţii contestaţiei.
Drept urmare, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea instanţei de apel va fi casată şi va fi admis apelul contestatorului împotriva sentinţei civile nr. 172 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Argeş.
În temeiul art. 297 C. proc. civ., va fi desfiinţată sentinţa şi cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamantul M.S. împotriva deciziei civile nr. 247 A din 28 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în consecinţă:
Casează Decizia şi admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 172 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care o desfiinţează.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 22/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 162/2006. Civil → |
|---|
