ICCJ. Decizia nr. 298/200<. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 298.
Dosar nr. 9290/200
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 506 din 21 aprilie 2003, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamţ, a fost respinsă cererea prin care reclamantele S.M. şi B.A. au solicitat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, restituirea prin echivalent a imobilului situat în municipiul Piatra Neamţ, cu motivarea că notificarea a fost introdusă tardiv.
La data de 12 mai 2003, reclamantele au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei, S.M. solicitând repunerea în termenul de depunere a notificării.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin notificarea nr. 42 din 11 aprilie 2003, reclamantele au solicitat contravaloarea imobilelor preluate abuziv de la autorul lor S.I., cererea fiindu-le respinsă ca tardiv introdusă, cu toate că logica juridică impune ca odată ce s-a prelungit termenul de depunere a actelor, aceeaşi prelungire să opereze şi pentru formularea notificării, procedură de la îndeplinirea căreia au fost împiedicate de starea sănătăţii reclamantei S.M., care a fost internată în spital.
Prin sentinţa civilă nr. 246/C din 26 iunie 2003, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a respins cererea de repunere în termenul de depunere a notificării, iar pe fondul cauzei a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta S.M. nu a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voinţa sa, în sensul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care să o fi împiedicat în mod obiectiv să notifice autoritatea competentă, personal sau prin mandatar.
Instanţa a reţinut că termenul limită de depunere a notificării era data de 17 februarie 2002, astfel încât notificarea nr. 42 din 11 aprilie 2003 apare tardivă, în raport de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele, susţinând că în mod greşit s-a respins cererea de repunere în termen, că notificările nu se pot depune fără actele doveditoare şi că prin prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare cu 6 luni, prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, s-a avut în vedere şi prelungirea termenului de depunere a notificării.
Prin Decizia nr. 79 din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei.
Instanţa a reţinut că în conformitate cu termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, ultima zi când reclamantele puteau depune notificarea era 17 februarie 2002.
Cum reclamantele au formulat notificarea la circa 14 luni de la împlinirea termenului stabilit de lege, instanţa a reţinut că aceasta apare tardivă, devenind incidente dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care petentele au pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Cât priveşte cererea de repunere în termen, instanţa a reţinut ca nedovedite susţinerile potrivit cărora reclamanta S.M. ar fi fost internată în unităţi spitaliceşti, apreciind că şi în ipoteza în care această situaţie ar fi fost dovedită, oricum nu constituia o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, în accepţiunea art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţin reclamantele că legea nu este formală, astfel că nu se poate separa termenul de depunere a notificării faţă de termenul de depunere a actelor doveditoare.
În acest sens, se învederează că art. 22 din Legea nr. 10/2001 precizează că actele de proprietate doveditoare şi cele care fac dovada calitaţii de moştenitor vor fi depuse ca anexe la notificare, astfel că prelungirea termenelor de depunere a actelor impune concluzia prelungirii şi a termenului de depunere a notificării.
Cât priveşte cererea de repunere în termenul de depunere a notificării, se arată că împrejurările că sunt bolnave şi nu au putut procura în timp util actele doveditoare de proprietate nu au fost considerate de instanţă ca temei pentru admiterea acesteia.
Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, notificarea trebuie formulată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii (14 februarie 2001). Cum ultima zi când reclamantele puteau înregistra notificarea era data de 14 februarie 2002, în mod corect s-a reţinut de către instanţe că notificarea a fost depusă tardiv.
Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Susţinerea potrivit căreia prelungirea termenului de depunere a actelor doveditoare impune concluzia prelungirii şi a termenului de depunere a notificării este greşită, în condiţiile în care legiuitorul a înţeles să prelungească până la 1 iulie 2003 numai termenul de depunere a actelor doveditoare, iar nu şi pe cel de depunere a notificării, care s-a împlinit la 14 februarie 2002.
Cât priveşte cererea de repunere în termenul de depunere a notificării, urmează a constata că în mod corect instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe, reţinând că şi în ipoteza în care susţinerile reclamantelor ar fi fost dovedite, starea de sănătate şi internarea în unităţi spitaliceşti nu constituie împrejurări mai presus de voinţa părţilor, în sensul art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele ce succed, se va respinge recursul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele S.M. şi B.A. împotriva deciziei civile nr. 79 din 17 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5321/2014. Civil. Granituire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1663/2006. Civil → |
|---|
