ICCJ. Decizia nr. 1701/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1701
Dosar nr. 30545/1/200.
Nr. vechi 10207/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 284 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, au fost respinse ca nefondate apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Botoşani dar şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanţii D.Ş.A., D.Z.I., D.G. şi D.R.M.B. privind sentinţa nr. 222 din 12 mai 2003 a Tribunalului Botoşani, sentinţă potrivit căreia s-a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligat pârâtul să emită pe numele reclamanţilor titluri în valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 2.336.106.856 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii sale, Curtea de apel a reţinut, printre altele, că evaluarea imobilelor în cauză s-a făcut potrivit raportului de expertiză în funcţie de indicele de inflaţie până la 31 ianuarie 2003, iar după această dată, reclamanţii n-au depus dovezi privind calculul şi suma rezultată după această dată.
Împotriva susnumitei decizii au declarat recurs reclamanţii care au invocat în drept art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în funcţie de care arată că s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, omiterea pronunţării explicite asupra cererii auxiliare privind cheltuielile de judecată dar şi ignorarea dispoziţiilor art. 129 pct. 4 C. proc. civ. ce impuneau o mai atentă cercetare judecătorească a cauzei astfel că prin superficialitatea instanţei au fost privaţi de un proces echitabil.
În expunerea pe larg a motivelor, recurenţii arată că prin cererea de aderare au solicitat instanţei să impună pârâtului să facă el însuşi actualizarea după indicele de inflaţie, astfel că sunt dificultăţi de evaluare reală.
Or, susţin aceiaşi recurenţi, ei nu erau ţinuţi să facă probe, iar instanţa, ea însăşi, trebuia să procedeze la actualizarea sumei.
Consideră că faţă de cererea cu care a fost investită instanţa şi ceea ce a avut în vedere instanţa este o discrepanţă evidentă.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele raţiuni:
Soluţionarea cererii de aderare la apel s-a făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege în art. 293 C. proc. civ.
Faţă de criticile deduse judecăţii în apel, instanţa s-a pronunţat în limita în care a fost sesizată, nefiind în situaţia, admisă de părţi, a ipotezei prevăzută de art. 294 alin. (2) C. proc. civ. pentru simplul fapt că la acel moment nu s-a precizat dar nici nu s-a demonstrat câtimea sumei rezultate ca urmare a aplicării indicelui de inflaţie pentru perioada ulterioară, altul decât cel stabilit prin raportul de expertiză.
Aşa-zisa discrepanţă, ca o consecinţă a diferenţei dintre valoarea stabilită şi cea rezultată din coeficientul de actualizare, n-a fost concretizată nici măcar în recurs, pentru a fi apreciată ca atare.
De aceea, se are în vedere că instanţa de apel s-a pronunţat în limita în care a fost sesizată, iar criticile au fost reţinute în măsura în care au fost susţinute de probe, sub aspectul chestiunilor de fond.
În acelaşi timp, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată pentru simplul fapt că ele nu s-au pretins expres, potrivit consemnărilor din practicaua hotărârii.
Totodată s-a ţinut cont că au fost respectate regulile procedurale, în raport de care rolul activ al judecătorului manifestat implicit în condiţia prevăzută de art. 129 alin. (4) C. proc. civ. nu putea să se substituie voinţei părţilor de a-şi administra probele, cu atât mai mult cu cât reclamanţii au beneficiat de asistenţă juridică din partea avocatului la redactarea cererilor în apel, unde se consemnează că reclamanţii se bazează pe dovezile existente şi care vor fi depuse; iar, sub acest ultim aspect n-au fost făcute ulterior probe noi.
Ca atare, nu subzistă nici una din condiţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi drept consecinţă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.Ş.A., D.Z.I., D.G. şi D.R.M.B. împotriva deciziei nr. 284 din 17 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1708/2006. Civil → |
|---|
