ICCJ. Decizia nr. 186/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 186
Dosar nr. 2562/44/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la Tribunalul Galaţi la data de 16 noiembrie 2005 reclamanta D.E. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Galaţi, solicitând anularea dispoziţiei nr. 2049/SR/2005 şi obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului (teren în suprafaţă de 426 mp), situat în Galaţi.
În motivare, a arătat că împreună cu sora sa (decedată) a notificat pârâtului restituirea terenului care provine de la autorii D.A. şi F., intrat abuziv în proprietatea statului. Reclamanta a mai arătat că suprafaţa iniţială a terenului a fost de 864 mp, din care autorii au vândut 440 mp, ea solicitând restituirea restului suprafeţei, dar că pârâtul a respins notificarea cu motivarea că terenul a fost înstrăinat.
Prin sentinţa civilă nr. 185 din 15 februarie 2006 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 426 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că autorul reclamantei a vândut o parte din suprafaţa de teren ce o avea în proprietate, aşa încât reclamantei îi revine dreptul la restituirea suprafeţei de teren care nu a fost înstrăinată.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat apel criticând-o în esenţă pentru că prin două acte de vânzare-cumpărare succesive autorii reclamantei şi-au înstrăinat întregul teren ce-l aveau în proprietate, motiv pentru care reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită.
Prin Decizia civilă nr. 236 A din 29 iunie 2006 Curtea de Apel Galaţi a respins apelul în baza aceloraşi considerente ca acelea ale instanţei de fond.
Instanţa reţine că în anul 1947 tatăl reclamantei a vândut o suprafaţă de teren de 440 mp şi că nu rezultă din actele şi lucrările dosarului că s-ar mai fi vândut o altă suprafaţă de teren, principiul consacrat în Legea nr. 10/2001 fiind restituirea în natură.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, întemeindu-l generic pe dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ. Critica formulată poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-pârât arată că prin două vânzări succesive autorii reclamantei au înstrăinat întreaga suprafaţă de teren ce o deţineau, dar aceasta nu a depus în instanţă decât actul de vânzare-cumpărare din anul 1947.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în anul 1921 (fila 64 dosar fond) autorii reclamantei au cumpărat suprafaţa de teren de 864 mp situat în Galaţi.
Conform înscrisurilor depuse în recurs (filele 6 şi 7 dosar recurs) întreaga suprafaţă de teren a fost înstrăinată, o parte în anul 1926 şi alta în anul 1947 situaţie în care reclamanta nu mai poate solicita restituirea imobilului deoarece nu are calitatea de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001. Dreptul de proprietate al autorilor asupra imobilului a fost pierdut de aceştia ca efect al înstrăinării bunului.
Pentru aceste considerente recursul a fost admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei nr. 236 A din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia şi sentinţa civilă nr. 185 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând respinge pe fond contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 2049/SR/2005 a Primarului municipiului Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
a civilă
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1340/2006. Civil. Acţiune în concurenţă... → |
|---|
