ICCJ. Decizia nr. 161/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 161.
Dosar nr.14892/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 17 iunie 2005, C.G.I., C.N.I. şi S.M. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în contradictoriu cu Primăria Bacău, acordarea unor măsuri reparatorii în cuantum mai mare decât cel stabilit de pârâtă prin dispoziţia nr. 1304 din 19 mai 2005, pentru imobilul şi suprafaţa de teren de 600 mp din Bacău, preluate de stat în mod abuziv de la bunicul reclamanţilor, C.P.
Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 317 din 8 martie 2006 a admis excepţia lipsei de interes. A respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanţi împotriva Primăriei municipiului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu au interes în promovarea acţiunii având ca obiect stabilirea valorii despăgubirilor, faţă de modificările Legii nr. 10/2001 intervenite prin adoptarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care la art.13 stipulează că pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă se constituie Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, deciziile acesteia putând fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 107 din 18 septembrie 2006, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că faţă de dispoziţiile prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este de necontestat faptul că instanţele au rămas competente a soluţiona pe fond contestaţiile formulate împotriva dispoziţiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, contestaţii cu care au fost investite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs Municipiul Bacău prin Primar, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii tribunalului. A arătat că Decizia curţii de apel este criticabilă deoarece a interpretat în mod greşit prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care prevede că se va efectua un nou raport de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, indiferent ce se precizează în hotărârile judecătoreşti. A precizat totodată că nu s-a ţinut cont nici de faptul că sumele menţionate în dispoziţia primarului sunt propuneri, urmând ca modalităţile, cuantumul şi procedurile de acordare a despăgubirilor băneşti să fie stabilite de către comisia interministerială ce s-a constituit în baza Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Urmare notificării înregistrată la nr. 9993/2001, formulată de C.G.I. , S.M. şi C.N.I., prin care s-a solicitat restituirea imobilului - casă şi teren în suprafaţă de 600 mp, situat în Bacău, a fost emisă de către Primarul municipiului Bacău, dispoziţia nr. 1304 din 19 mai 2005. Prin această dispoziţie s-a soluţionat notificarea reclamanţilor pentru imobilul casă şi teren în suprafaţă de 440 mp prin transmitere către Prefectura judeţului Bacău, pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, întrucât terenul este ocupat de construcţii şi reţele edilitare şi nu poate fi restituit în natură şi s-a respins cererea pentru suprafaţa de 160 mp, deoarece reclamanţii nu au făcut dovada proprietăţii conform art. 22 din Legea nr. 10/2001. Valoarea măsurilor reparatorii în echivalent rezultate din raportul întocmit de Comisia internă de evaluare a notificărilor a fost de 264.000.000 lei pentru terenul în suprafaţă de 440 mp şi de 22.714.021 lei pentru imobilul casă.
Urmare atacării dispoziţiei primarului în instanţă, reclamanţii au arătat că valorile sunt prea mici şi au solicitat luarea în considerare a celor stabilite prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de SC E. SRL Bacău în februarie 2004. În şedinţa publică din 2 noiembrie 2005, potrivit celor consemnate în încheierea purtând aceeaşi dată, reclamanţii au arătat că înţeleg să conteste dispoziţia nr. 1304 din 19 mai 2005 doar cu privire la valoare, respectiv art. 2 din aceasta.
Deşi instanţa de fond a dispus efectuarea unor expertize pentru evaluarea terenului şi a construcţiei în litigiu, existente la dosarul cauzei, a respins acţiunea reţinând lipsa de interes a promovării acesteia, în condiţiile în care stabilirea cuantumului final al despăgubirilor urmează a se stabili de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Se reţine însă că Titlul VII privind Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 nu conţine dispoziţii potrivit cărora instanţele de judecată să nu mai aibă competenţa soluţionării contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 prin care s-au făcut oferte de acordare de măsuri reparatorii.
În acest sens sunt, cum corect a reţinut şi instanţa de apel, şi dispoziţiile HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, care stipulează că deciziile/dispoziţiile în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau despăgubiri băneşti, obiect al unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, vor fi predate, Secretariatului Comisiei Centrale, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bacău prin Primar împotriva deciziei nr. 107 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2006. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 186/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
