ICCJ. Decizia nr. 1871/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1871
Dosar nr. 2444/39/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 6 februarie 2006 reclamantul B.S. a formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2 din 17 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Ostra.
Tribunalul Suceava prin sentinţa nr. 359 din 2 martie 2006 a respins cererea.
S-a reţinut că în dispoziţia atacată s-a respins notificarea de restituire în natură a suprafeţei de 776 mp teren, ca tardiv formulată.
Tribunalul a constatat că în mod corect s-a respins notificarea ca tardivă în raport de data depunerii acesteia, 22 septembrie 2005 deşi termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 era de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, cu prelungirile succesive.
S-a constatat astfel că nerespectarea termenelor prevăzute de lege, conform art. 21 alin. (5) [actualul art. 22 alin. (5)] conduce la pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 117 din 16 iunie 2006 a respins ca nefondat recursul constatând că notificarea s-a depus peste termenul de 14 februarie 2002 termenul limită prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi anume la 22 septembrie 2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Recursul nu a fost motivat în drept iar în fapt s-a invocat împrejurarea că cererea de revendicare a fost depusă după apariţia Legii nr. 247/2005. Recurentul a făcut un istoric al cauzei şi şi-a mai manifestat indignarea faţă de informaţiile greşite pe care le-a primit de la diferiţi funcţionari în legătură cu cauza sa.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru motivele ce urmează.
Dispoziţiile art. 22 alin. (5) [fost art. 21 alin. (5)] din Legea nr. 10/2001, cât priveşte termenul de depunere a notificării potrivit procedurilor prevăzute de această lege, sunt clare şi imperative şi atrag, în caz de nerespectare, sancţiunea expres prevăzută şi anume pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri compensatorii sau prin echivalent.
Sub acest aspect instanţele au făcut o corectă aplicare a legii.
În lipsă de dispoziţii exprese contrare şi potrivit unui principiu de drept consacrat, necunoaşterea legii sau primirea de îndrumări greşite nu pot fi luate în considerare pentru diminuarea efectului categoric al dispoziţiilor mai sus menţionate.
Pentru aceste considerente şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.S. împotriva deciziei nr. 117 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1877/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1684/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
