ICCJ. Decizia nr. 1909/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1909
Dosar nr. 6997/1/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 242 din 12 aprilie 2005 Tribunalul Dolj a admis contestaţia, precizată, formulată de reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâta S.N. P. SA Bucureşti şi pe cale de consecinţă:
A dispus ca pârâta să restituie în natură suprafaţa de teren de 225 mp astfel cum apare individualizată în raport de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul ing. P.I.A. şi schiţa anexă la acesta, teren situat în Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, terenul în litigiu, 225 mp pentru care contestatoarea D.A. a formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost dat în administrare fostei Baze de desfacere de produse petroliere în temeiul Decretului nr. 409/1955 şi a Legii nr. 3/1968. Că, în prezent pe terenul în litigiu se află o construcţie dezafectată şi în stare de degradare, ce a aparţinut SC P.C. Dolj.
S-a mai reţinut că reclamanta-contestatoare a făcut dovada că este persoană îndreptăţită în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a terenului în litigiu.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 161 din 21 februarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de SC P. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 242 din 12 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D.E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a terenului în litigiu, 225 mp situat în Craiova, în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs SC P. SA criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Bucureşti şi nu Tribunalul Dolj întrucât SC P. SA Bucureşti îşi are sediul în municipiul Bucureşti iar fosta sucursală Dolj este un dezmembrământ fără personalitate juridică în condiţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990.
Mai mult, în prezent prin reorganizarea structurilor organizatorice ce au aparţinut SC P. SA, fostele sucursale au fost radiate din registrul comerţului.
- Excepţia de necompetenţă intră în categoria excepţiilor de ordine publică conform art. 159 pct. 3 C. proc. civ. şi prin urmare poate fi ridicată de oricare dintre părţi, în orice fază a judecăţii.
- La data transmiterii terenului în litigiu (225 mp) din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular a municipiului Craiova, în administrarea Bazei de Desfacere Produse Petroliere Craiova, în temeiul Deciziei nr. 335 din 18 noiembrie 1968, autorii intimatei nu mai deţineau sub nici o formă terenul în litigiu.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În condiţiile art. 159 C. proc. civ. „Necompetenţa este de ordine publică: 1. când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. când pricina este de competenţa unei alte instanţe de alt grad; 3. când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".
Prin urmare, necompetenţa este reglementată prin norme imperative şi este absolută, ceea ce înseamnă că poate fi ridicată de oricare dintre părţi, în orice fază a judecăţii.
În speţă, instanţele de fond şi apel, în mod greşit au reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială ridicată de SC P. SA Bucureşti, nu a fost invocată până la prima zi de înfăţişare şi nici în condiţiile prevăzute de art. 136 C. proc. civ.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, Decizia sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cum în cauză, unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu, teren în suprafaţă de 225 mp situat în Craiova este SC P. SA Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, iar fosta sucursală Dolj ca unitate componentă a SC P. SA este un dezmembrământ fără personalitate juridică în condiţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990, competent să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Bucureşti.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de SC P. SA Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 161 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova şi pe cale de consecinţă, va casa Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 242 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
În condiţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de trimitere va ţine seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 161 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa nr. 242 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi trimite cauza pentru competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1649/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
