ICCJ. Decizia nr. 1649/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1649
Dosar nr. 2408/46/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 13606 din 23 noiembrie 2005 şi precizată la 20 februarie 2006, reclamanta I.T. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 649 din 30 august 2002, emisă de Primarul comunei Ştefăneşti, în contradictoriu cu pârâţii Primăria oraşului Ştefăneşti, R.I., D.I. şi D.M., solicitând anularea parţială a acestei dispoziţii, în limita cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie şi teren în suprafaţă de 14.500 mp, situat în comuna Ştefăneşti, sat Valea Mare, cătunul „Gherman", judeţul Argeş şi obligarea Primăriei oraşului Ştefăneşti să-i restituie în natură suprafaţa indiviză de 7.250 mp din terenul menţionat, corespunzător cotei succesorale ce îi revine din succesiunea defunctului I.E.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, construcţie şi teren în suprafaţă de 14.500 mp a aparţinut autorilor comuni ai acesteia şi pârâţilor persoane fizice, pe care le-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 147 din 5 februarie 1943.
Aceasta a mai arătat că, deşi s-a adresat Primăriei oraşului Ştefăneşti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu notificarea nr. 1705 din 14 august 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, această pârâtă a ignorat cererea sa, dispunând în mod ilegal, prin dispoziţia atacată restituirea în natură a întregului imobil către pârâţii persoane fizice R.I., D.I. şi D.M.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 22 martie 2006, Tribunalul Argeş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că, prin Decizia nr. 649 din 30 august 2002, s-a soluţionat notificarea nr. 160/2002, formulată de către pârâţii persoane fizice şi nu notificarea formulată de reclamantă, astfel că aceasta, potrivit art. 21 şi art. 24 alin. (3) din Legea 10/2001, nu are calitate procesuală activă în cauză, pentru a ataca dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea formulată de către alte persoane.
S-a mai reţinut că cel de-al doilea capăt de cerere este prematur formulat faţă de faptul că notificarea reclamantei, înregistrată la nr. 1705/2001, nu a fost încă soluţionată.
Reclamanta a formulat apel împotriva acestei sentinţe, iar Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 156/A din 13 septembrie 2006, l-a respins ca nefondat.
În esenţă, curtea de apel a reţinut că nesoluţionarea notificării formulate de reclamantă îi dădea acesteia dreptul de a formula acţiune în justiţie, potrivit art. 25 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată, pentru obligarea la emiterea dispoziţiei motivate de soluţionare a notificării acesteia.
S-a considerat că refuzul soluţionării notificării formulate de reclamantă nu îi conferă dreptul de a ataca o dispoziţie de soluţionare a unei notificări formulate de alte persoane, aşa încât corect a reţinut instanţa de fond lipsa calităţii sale procesuale active, soluţionând primul capăt al acţiunii pe excepţie.
S-a mai arătat că, referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, corect s-a reţinut că a fost prematur formulat, deoarece notificarea reclamantei nu a fost încă soluţionată, reclamanta putând solicita obligarea primarului la emiterea dispoziţiei motivate de soluţionare a acestei notificări.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Reclamanta a arătat, în esenţă, că ambele hotărâri pronunţate s-au dat cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, deoarece nu s-au precizat toate părţile din cauză, precum şi că Decizia este nelegală şi sub aspectul reţinerii excepţiei lipsei calităţii sale procesual active.
Recursul se va admite pentru considerentele următoare.
Prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată la 20 februarie 2006, reclamanta I.T. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 649/2003, emisă de Primarul comunei Ştefăneşti şi obligarea pârâtului oraşul Ştefăneşti, prin Primar să restituie în natură reclamantei şi pârâţilor persoane fizice imobilul compus din teren în suprafaţă de 14.500 mp şi construcţiile edificate pe acesta, situat în comuna Ştefăneşti, Satul Valea Mare, Cătunul Gheorman, judeţul Argeş.
Reclamanta a invocat faptul că trebuia soluţionată şi notificarea formulată de ea sub nr. 1705 din 14 august 2001.
Se constată că, atât instanţa de apel, cât şi cea de fond au greşit reţinând lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, care a atacat dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea nr. 160/2002 formulată de către pârâţii persoane fizice.
Reclamanta, în prezenta cauză, nu are calitate de terţ, deoarece ambele notificări, respectiv nr. 1705/2001 a reclamantei şi nr. 160/2002 a pârâţilor, vizează acelaşi imobil, aşa încât ele ar fi trebuit să fie soluţionate prin aceeaşi decizie.
Dreptul pretins de reclamantă trebuia analizat în contradictoriu şi cu persoanele fizice cărora li s-a restituit în natură imobilul.
Altfel spus, cererea dedusă judecăţii prezintă un dublu aspect: de contestaţie şi, în acelaşi timp, de acţiune civilă împotriva Primăriei care, potrivit susţinerilor reclamantei, nu a soluţionat notificarea pe care a formulat-o.
Reclamanta are calitate procesual activă conferită şi de faptul că, neprimind răspuns la notificarea formulată în termenul prevăzut de lege, are acces la acţiune în justiţie.
Ambele hotărâri pronunţate în cauză sunt greşite, impunându-se desfiinţarea lor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Este întemeiat primul motiv de recurs privind încălcarea formelor procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit principiului disponibilităţii, reclamanta a stabilit cadrul procesual, prin cererea de chemare în judecată, ulterior precizată, arătând persoanele cu care înţelege să se judece în contradictoriu, astfel că instanţa trebuia să judece cu ceea ce a fost investită.
Totodată, rejudecând cauza, tribunalul va trebui să analizeze două aspecte şi anume, dacă notificarea reclamantei a fost soluţionată şi dacă pentru cel de al doilea capăt de cerere aceasta are calitate procesual activă, precum şi necesitatea ca ambele notificări să fie judecate împreună, întrucât, aşa cum s-a mai precizat, vizează unul şi acelaşi imobil.
Faţă de cele de mai sus, recursul se va admite, ambele hotărâri vor fi casate, iar cauza va fi trimisă Tribunalului Argeş pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I.T. împotriva deciziei nr. 156/A din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 39 din 22 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1909/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1657/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
