ICCJ. Decizia nr. 1932/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1932
Dosar nr. 3228/40/2006
Şedinţa din 20 martie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1659 din 27 noiembrie 2006, Tribunalul Botoşani a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Dorohoi, a anulat dispoziţia nr. 346 din 11 mai 2006 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reclamantei, pentru terenul în suprafaţă de 562 mp, situat în Dorohoi, judeţul Botoşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că la data de 25 iunie 1973 a fost încheiată o convenţie între C.F. şi C.A., respectiv B.D. şi B.V. privind înstrăinarea unui imobil (construcţie şi 2500 mp teren), situat în Dorohoi, iar prin sentinţa civilă nr. 3636 din 24 noiembrie 1998, Judecătoria Dorohoi a constatat că a avut loc vânzarea-cumpărarea imobilului şi a dispus că hotărârea ţine loc de act de vânzare-cumpărare.
B.D. a decedat la data de 5 ianuarie 1999. Succesiunea acestuia a fost culeasă de reclamantă care, în baza Legii nr. 10/2001, a notificat Prefectura Botoşani, solicitând despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 580 mp, preluat abuziv de către stat.
Notificarea a fost trimisă Primăriei municipiului Dorohoi la data de 20 decembrie 2005, iar pârâta, prin dispoziţia nr. 346 din 11 mai 2006, a respins-o motivat de faptul că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi nu a făcut dovada că până în anul 1998 a fost proprietara terenului.
Potrivit constatărilor expertului C.M., pe terenul în suprafaţă de 562 mp, din suprafaţa de 2500 mp cumpărată de reclamantă, se află blocul nr.12, şi o alee de acces.
S-a mai reţinut, că reclamanta nu a prezentat documente privind preluarea terenului în suprafaţă de 562 mp, însă, potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, sunt considerate imobile supuse prevederilor acestei legi cele preluate de stat fără titlu valabil.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 132 din 24 aprilie 2007, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Dorohoi împotriva acestei sentinţe, reţinând că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei „nu este dată, în condiţiile în care dispoziţia contestată de către reclamantă a fost emisă de către Primăria municipiului Dorohoi". Excepţia nu a fost invocată la instanţa de fond, iar apelul a fost declarat de Primăria municipiului Dorohoi, în calitate de pârâtă.
S-a mai reţinut că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate şi aplicare a legii, deoarece prin sentinţa civilă nr. 3636 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Dorohoi s-a validat vânzarea-cumpărarea consemnată în înscrisul sub semnătură privată datat 25 iunie 1973.
Această hotărâre este opozabilă moştenitorilor defuncţilor vânzători şi intrată în puterea lucrului judecat, iar obiecţiunile formulate de pârâtă privind amplasamentul exact al terenului ce a aparţinut reclamantei corect au fost respinse, pentru că s-a invocat imposibilitatea identificării amplasamentului, fără să se indice erorile pe care expertul desemnat de instanţă le-ar fi săvârşit.
În privinţa preluării terenului, faţă de susţinerea reclamantei că s-a făcut fără titlu, pârâta era ţinută să facă dovada contrară, iar împrejurarea că reclamanta a fost înscrisă în evidenţele primăriei cu o suprafaţă de teren mai mică decât cea indicată în acţiune este lipsită de relevanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Dorohoi care, invocând art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ., a arătat motivele pentru care a criticat în apel sentinţa primei instanţe şi a susţinut că nu există documente certe, anterioare anului 1989, care să facă dovada dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 2500 mp, că, în lipsa actului de trecere la stat şi a unei schiţe orientative a actului de vânzare-cumpărare, expertul nu putea să determine cu certitudine faptul că pe suprafaţa de teren proprietatea reclamantei este construit un bloc de locuinţe şi că instanţele de fond şi apel au respins cererea ca expertul să arate modalitatea de identificare cu precizie a vechiului amplasament.
S-a mai arătat, că nu s-a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei şi a susţinut recurenta că primăria nu are calitate procesuală, deoarece, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 286/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, iar art. 91 din lege prevede că primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Recurenta a mai susţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive trebuia pusă în discuţie din oficiu şi că municipiul Dorohoi avea de drept calitate procesuală, iar întâmpinarea şi toate actele de procedură au fost făcute în numele municipiului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut să se respingă recursul.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.
Recurenta a invocat şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Sentinţa tribunalului şi Decizia atacată au fost date cu nesocotirea prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit actelor depuse la dosar, intimata-reclamantă a notificat în termenul legal Prefectura judeţului Botoşani care, după modificarea Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, cu adresa nr. 16277/2700/2132/2005-12-20, a transmis notificarea Primăriei municipiului Dorohoi.
Dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea a fost emisă la data de 11 mai 2006, acţiunea a fost înregistrată la tribunal la data de 26 mai 2006, iar reclamanta a precizat că formulează plângere împotriva dispoziţiei de respingere emisă de Primarul municipiului Dorohoi „înregistrată la nr. 346 din 11 mai 2006".
Acţiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului Dorohoi, iar la data de 26 mai 2006 când s-a înregistrat cererea, primăria nu avea calitate de entitate obligată să soluţioneze notificarea.
În cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din lege, însă, textul modificat prin Legea nr. 247/2005, devenit art. 21 alin. (3), nu-i mai conferă această calitate.
Articolul 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, dispune „În cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti ori, după caz, a preşedintelui Consiliului Judeţean".
Deşi dispoziţia contestată a fost emisă, conform textului citat, de Primarul municipiului Dorohoi ca reprezentant al municipiului Dorohoi, greşit s-a reţinut prin Decizia atacată că Primăria municipiului Dorohoi are calitate procesuală pasivă, pentru că aceasta a emis dispoziţia.
În dispoziţie există precizarea „Primarul municipiului Dorohoi dispune", pe dispoziţie este aplicată ştampila „JUDEŢUL BOTOŞANI, MUNICIPIUL DOROHOI, PRIMAR", iar la tribunal actele de procedură au fost îndeplinite în numele municipiului Dorohoi.
La fila 66 din dosarul tribunalului se află delegaţia dată consilierului juridic pentru a asigura reprezentarea municipiului Dorohoi, întâmpinarea aflată la fila 67 dosar este formulată de municipiul Dorohoi, iar obiecţiunile la raportul de expertiză, de asemenea, au fost formulate de municipiul Dorohoi.
Faţă de faptul că recurenta nu are calitate de entitate obligată să soluţioneze notificarea, greşit tribunalul, soluţionând pricina în contradictoriu cu aceasta, a obligat-o să emită o nouă dispoziţie.
Soluţia pronunţată de tribunal, precum şi Decizia atacată, prin care s-a păstrat sentinţa apelată, sunt date cu aplicarea greşită a art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece fiind contestată dispoziţia emisă de primar fără ca Primăria municipiului Dorohoi să fie chemată în judecată prin acţiune, pricina trebuia soluţionată în contradictoriu cu entitatea prevăzută de acest text şi nu cu recurenta, care nu are calitate de entitate obligată să soluţioneze notificarea.
Pentru considerentele expuse, fără a se analiza celelalte critici formulate de recurentă, recursul declarat de Primăria municipiului Dorohoi va fi admis, vor fi casate ambele hotărâri pronunţate în cauză şi se va trimite pricina, spre rejudecare, la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria municipiului Dorohoi, judeţul Botoşani.
Casează Decizia nr. 132 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, şi sentinţa nr. 1659 din 27 noiembrie 2006 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 219/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1894/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
