ICCJ. Decizia nr. 1941/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1941
Dosar nr. 2568/109/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeş la data de 19 noiembrie 2002, reclamanţii R.F., R.G., I.M. şi H.E., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA acesta să fie obligat la plata sumei de 18.475 dolari SUA, reprezentând cuantumul despăgubirii ce urmează să-i fie acordate pentru suprafaţa de 739 mp (25 dolari SUA/mp), în echivalent în lei, la cursul zilei şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 739 mp conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 3364 din 22 iulie 1993 emis de Comisia Locală de fond funciar Ştefăneşti, teren care le-a fost expropriat cu propunerea unui cuantum de despăgubiri în sumă de 4611 dolari SUA, însemnând 6,24 dolari SUA/mp.
Reclamanţii au mai arătat că această sumă este derizorie având în vedere faptul că este un teren intravilan şi că în această unitate administrativ-teritorială, în mod obişnuit terenurile au un preţ de circulaţie mult mai mare.
Prin sentinţa civilă nr. 154 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Argeş, s-a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligată pârâta C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 17.736 dolari SUA reprezentând despăgubiri pentru terenul de 739 mp arabil extravilan situat în punctul Zăvoi - Ştefăneşti.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 417 R din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti s-a admis recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, s-a casat sentinţa civilă nr. 154 din 26 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş şi s-a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
În motivarea deciziei de casare s-a reţinut că fiind vorba de o expropriere la soluţionarea acţiunii era obligatorie participarea procurorului, ceea ce face ca hotărârea atacată să fie lovită de nulitate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 58 din 15 februarie 2007, a admis în parte acţiunea completată, formulată de reclamanţi, a obligat pârâtul să plătească acestora suma de 31.038 Euro, cu titlu de despăgubiri acordate pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 739 mp, situat în judeţul Argeş, identificat de expert I.I. în raportul de expertiză întocmit în cauză, precum şi la suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, în rejudecare, a reţinut următoarele:
Prin acţiunea precizatoare şi completatoare, reclamanţii au contestat şi Hotărârea nr. 2 din 13 ianuarie 2005 prin care s-au stabilit despăgubirile.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se în esenţă, că în cadrul procedurii de expropriere, despăgubirile se acordă în baza unui raport de expertiză motivat şi întemeiat; că s-a numit o comisie care s-a pronunţat asupra cuantumului despăgubirii şi că nu este moral ca o persoană expropriată să fie avantajată faţă de ceilalţi proprietari, care au fost despăgubiţi cu aceeaşi sumă.
S-a mai reţinut că în urma expertizei încuviinţată şi efectuată de inginer I.I. s-a stabilit suma de 31.038 Euro, în funcţie de informaţiile preluate de la notariate cu privire la preţurile pentru tranzacţiile imobiliare efectuate în zonă.
În final s-a reţinut că deşi pârâtul şi-a desemnat un expert parte, acesta nu a participat la efectuarea lucrării şi deşi s-a amânat judecata cauzei pentru ca acesta să-şi exprime punctul de vedere, acesta nu a procedat în acest sens şi nici nu a făcut vreo probă din care să rezulte poziţia pârâtei faţă de modalitatea de calcul şi de cuantumul despăgubirilor.
Prin Decizia civilă nr. 256/A din 13 iunie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA şi a obligat-o să plătească intimaţilor suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Criticile apelantei care privesc raportul de expertiză efectuat în cauză nu pot fi reţinute deoarece acest raport de expertiză tehnică a fost pus în discuţia părţilor, de către instanţă, apelanta neexprimându-şi un punct de vedere şi neformulând obiectiuni la acesta.
Separat de aceasta s-a mai reţinut că valoarea despăgubirilor reflectă realitatea, reprezentând valoarea reală a terenului la data exproprierii şi daunele produse expropriatului conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului s-a arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanţa constituie o comisie de experţi, că expertul I.I., numit de instanţă, nu putea efectua raportul de expertiză, deoarece a fost expertul care a stabilit pentru companie suma ce reprezintă despăgubirea acordată conte statorului şi că în acest fel hotărârea este nelegală iar actul de procedură întocmit este nul potrivit art. 105 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că în mod greşit s-a reţinut că subscrisa ar fi achiesat la raportul de expertiză efectuat deoarece acesta nu a fost întocmit conform prevederilor legale.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată s-a susţinut că nu-i poate fi reţinută culpa sa procesuală pentru plata acestora.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Din verificarea actelor depuse de părţi şi a lucrărilor efectuate se constată că dispoziţiile legale menţionate nu au fost încălcate, astfel că nu subzistă motivul de nelegalitate invocat.
Recurenta reclamantă şi-a desemnat cu întârziere expertul consilier (după 4 termene acordate de instanţă pentru acest motiv) care deşi convocat de 2 ori de către expertul numit de instanţă, nu a înţeles să participe la efectuarea expertizei.
În aceste condiţii nu se poate reţine cu deplin temei că probele au fost administrate cu nesocotirea prevederilor legale aplicabile.
Astfel critica ce poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată, raportul de expertiză efectuat în cauză fiind efectuat în mod legal.
Referitor la greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată, dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. prevăd la alin. (1) că partea care cade în pretenţiuni să fie obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Or, faţă de conţinutul acestor dispoziţii instanţa în mod legal 1-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi cu ocazia acestui proces.
Faţă de cele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 256/A din 13 iunie2007 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1655/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
