ICCJ. Decizia nr. 2010/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2010
Dosar nr. 7135/117/2006
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 704 din 24 octombrie 2007 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.V. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, a anulat în parte dispoziţia nr. 2557 din 25 iulie 2006 emisă de pârât, a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 867 mp identificat în parcela top 4973/2 înscrisă în C.F. 1821 Cluj sub A+2, teren situat în Cluj Napoca, a menţinut dispoziţia din art. 2 referitoare la acordarea despăgubirilor pentru construcţia veche şi a respins cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
In considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta a solicitat prin notificare restituirea în natură a terenului, iar prin dispoziţia contestată s-a respins cererea de restituire în natură cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii 112/1995 şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii 247/2005.
Parcela cu nr. top 4973 a fost împărţită în două parcele mai mini, notate cu nr. top 4973/1 construcţie şi teren şi nr. top 4973/2 teren în suprafaţă de 867 mp.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat existenţa unei construcţii noi edificată pe parcela cu nr. 4973/2 conform autorizaţiei de construcţie nr. 1764/2000 şi a dovezii de luare în folosinţă nr. 218/2003.
Instanţa de fond a apreciat că reclamanta, în calitate de succesoare a proprietarului tabular al imobilului, în temeiul art. 10 alin. (3) şi art. 21 alin. (5) din Legea 10/2001 este îndreptăţită la restituirea în natură a parcelei notată cu nr. 4973/2 compusă din 867 mp teren.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca învederând că o suprafaţă de 300 mp din terenul de 867 mp a fost concesionată în anul 2000 în scopul construirii unei locuinţe care a fost edificată, iar dreptul de proprietate s-a înscris în cartea funciară. Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea 10/2001 reclamanta trebuie să se subroge în drepturile Statului Român.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 185 A din 4 iulie 2008 a adrnis apelul, a desfiinţat în tot sentinţa şi a menţinut dispoziţia 2557/2006 emisă de pârât.
In considerentele deciziei s-a reţinut că raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a concluzionat că pe parcela notată cu nr. 4973/2 există o construcţie, casă familială, edificată de soţii L.B. şi A.M. care şi-au înscris dreptul de proprietate în baza încheierii C.F. 19994/2003. De asemenea, întregul teren de 867 mp este, în prezent ocupat de construcţii definitive, edificate în baza unor autorizaţii de construcţie şi nu este susceptibil de restituire în natură întrucât reprezintă terenul aferent al celor două case existente şi, în acelaşi timp este afectat şi de accesul la drumul public.
În conformitate cu suplimentul la raportul de expertiză nu există nici o suprafaţă de teren liberă care să poată fi restituită în natură.
În speţă nu poate opera subrogarea reclamantei în drepturile statului întrucât terenul nu se poate restitui în natură, nefiind liber.
Suprafaţa de teren de 300 mp, din cei 867 mp, a fost atribuită cu titlu de concesiune soţilor L. în anul 2000, iar finalizarea construcţiei abia în anul 2003 nu are relevanţă asupra contractului de concesiune.
Ca atare, parcela identificată cu nr. top 4973/2 nu se poate restitui în natură deoarece este afectată de o construcţie autorizată, de utilităţi subterane şi supraterane.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta B.V., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că potrivit dispoziţiilor art. 7 şi art. 9 din Legea 10/2001 imobilele se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini. In speţă, deşi contractul de concesiune s-a perfectat în anul 2000, construcţia s-a edificat după doi ani de la data înregistrării cererii de restituire a terenului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor legii 10/2001, prin teren liber ce poate fi restituit în natură, se înţelege nu numai terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ci şi cel ce nu face obiectul unor acte juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii de reparaţie.
In măsura în care terenul solicitat face obiectul unui astfel de act de înstrăinare cu privire la care nu s-a constatat nulitatea absolută în condiţiile art. 45 din Legea 10/2001, terenul nu poate fi restituit în natură, iar măsurile reparatorii urmează a fi stabilite prin echivalent.
In speţă, din probele administrate, a rezultat că suprafaţa de 867 mp constituie terenul aferent al celor două construcţii edificate, fiind necesar bunei utilizări a acestora, astfel încât nu se poate restitui în natură.
De asemenea, reclamanta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că a solicitat constatarea nulităţii contractului de concesiune a suprafeţei de 300 mp din cei 867 mp, contract încheiat anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001.
Faţă de considerentele arătate recursul nu este fondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei nr. 185 A din 4 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2315/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1778/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
