ICCJ. Decizia nr. 2315/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2315
Dosar nr. 2632/114/2006
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă ;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
Prin dispoziţia nr. 418 din 31 august 2006, Primarul municipiului Buzău, a admis în parte notificarea formulată de A.S.M. şi a propus acordarea unor despăgubiri, în echivalent, conform legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcţiile ce au aparţinut fostei fabrici de produse ceramice „Braniski".
A luat act că pentru terenurile cu destinaţie agricolă, de 25,50 ha, menţionate în procesul verbal din 14 martie 1949, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Buzău, a validat hotărârea nr. 350 din 16 iunie 2006 a Comisiei municipale, de atribuire a acestei suprafeţe, pe un alt amplasament, pe raza municipiului Buzău.
Cât priveşte diferenţa de 52.616 mp teren, care a aparţinut fostei fabrici de produse ceramice Braniski, ocupată în prezent de mai multe societăţi comerciale privatizate, notificarea a fost transmisă spre soluţionare A.V.A.S.
La 29 noiembrie 2006, persoana îndreptăţită a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu municipiul Buzău, prin Primar, să oblige pârâtul de a-i restitui în natură terenul aferent Fabricii de Produse Ceramice „Braniski", situat în municipiul Buzău, fosta comună Simileasca precum şi la restituirea prin echivalent bănesc a suprafeţelor de teren ce nu pot fi retrocedate în natură.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 696 din 15 iunie 2007 a respins acţiunea, reţinând în esenţă că dispoziţia atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, în condiţiile în care terenul ce se solicită a fi restituit în natură este afectat unor servituti legale şi amenajări de utilitate publică, subterane şi de suprafaţă, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza doi, din Legea nr. 10/2001.
Apelul reclamantei declarat împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 504 din 30 noiembrie 2007, a schimbat în tot sentinţa, a admis în parte contestaţia şi anulând în parte dispoziţia, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 43.395 mp, situată în municipiul Buzău, fosta com. Simileasca, identificat prin raportul de expertiză M.I., efectuat în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că investiţiile care se găsesc pe terenul ce se solicită a fi restituit în natură, nu pot fi asimilate celor definite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât sunt construcţii uşoare, demontabile, ipoteză vizată de alin. (3) al textului.
Pe de altă parte, se mai arată, în speţă nu se regăseşte nici situaţia reglementată prin alin. (2) al aceluiaşi text de lege, privitoare la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, în ipoteza terenurilor afectate unor servituti legale şi altor amenajări de utilitate publică.
În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâtul municipiul Buzău, prin Primar care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că soluţia dată de instanţa de apel este greşită întrucât terenul restituit în natură, în suprafaţă de 43.395 mp este afectat unor amenajări de utilitate publică şi investiţii specifice, el funcţionând cu destinaţia de stadion înscris în domeniul public al municipiului Buzău.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică,
În această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, inclusiv amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, pieţele pietonale, străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea.
Sunt vizate şi amenajările subterane cum sunt conductele de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate, precum şi alte dotări tehnico-edilitare subterane şi supraterane.
În cazul când se constată astfel de situaţii, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafeţe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal.
În speţă, din actele cauzei rezultă că terenul ce a făcut obiectul notificării este cuprins în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Buzău, cu destinaţia de stadion şi este ocupat în întregime de construcţii şi dotări care îi asigură funcţionalitatea de bază sportivă (f. 36-37, 50-55 dos.2632/114/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă).
Tot astfel, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că nemişcătorul este grevat de o reţea electrică subterană, precum şi de o reţea de alimentare cu apă subterană cu o lungime de 130 m.
Nu în ultimul rând, expertul concluzionează că lucrările destinate realizării stadionului, fac ca respectivul teren să apară ca un tot unitar, nefiind identificate suprafeţe care să fie restituite în natură în mod separat şi să poată fi utilizate la valoarea maximă a imobilului (f.89-94 - dos. 2632/114/2006 al Tribunalului Buzău, secţia civilă). Ca atare, în mod greşit a apreciat instanţa de apel asupra oportunităţii restituirii în natură a nemişcătorului.
Aşa fiind, recursul se va admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Buzău prin primar împotriva deciziei nr. 504 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge apelul declarat de reclamanta A.S.M. împotriva sentinţei nr. 696 din 15 iunie 2007 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
5
Ana-Roxana Tudose Tribunalul Buzău - Secţia civilă Vasile Bratu
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2010/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
