ICCJ. Decizia nr. 2077/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2077
Dosar nr. 42450/1/200.
(nr. vechi 19746/2004)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 ianuarie 2004, reclamanţii A.C., A.A. şi A.V. au solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Rădăuţi anularea dispoziţiei nr. 617 din 17 decembrie 2003 emisă de primar ca fiind nelegală.
Tribunalul Suceava, secţia civilă prin sentinţa nr. 332 din 27 aprilie 2004 a admis contestaţia reclamanţilor, a desfiinţat dispoziţia nr. 617 din 17 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Rădăuţi şi a trimis dosarul Primăriei Rădăuţi în vederea luării măsurilor reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001 (restituire în natură sau prin echivalent).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 617 din 17 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Rădăuţi a fost respinsă notificarea reclamanţilor pentru restituirea în natură a casei cu anexe şi a suprafeţei de 19,96 ari teren situat în municipiul Rădăuţi, cu motivarea că imobilul a fost vândut cu respectarea Legii nr. 112/1995 foştilor chiriaşi iar pe de altă parte, imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Convenţiei româno-germane în anul 1940 şi nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa de fond a stabilit că reclamanţii sunt moştenitorii proprietarei tabulare T.T. conform certificatului de moştenitor nr. 1008 din 26 iulie 1995 eliberat de fostul notariat de stat Rădăuţi.
Dreptul de proprietate al autoarei reclamanţilor a fost întabulat în cartea funciară prin încheierea din 24 ianuarie 1948 a Judecătoriei mixte Rădăuţi în baza cărţii de judecată civilă nr.1040/1947 sub nr. top 941/1 (parcela virană cu casă).
La recensământul locuinţelor efectuate în anul 1950 imobilul în litigiu apare ca fiind proprietatea autoarei reclamanţilor.
Prevederile Legii nr. 10/2001 se aplică imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, astfel că imobilul din Rădăuţi, se încadrează în obiectul de reglementare al legii.
Împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat chiriaşilor conform Legii nr. 112/1995 nu atrage inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001 aşa încât dispoziţia contestată s-a considerat că este nelegală şi tribunalul a trimis Primăriei Rădăuţi dosarul pentru a analiza pe fond notificarea reclamanţilor.
Apelul declarat de municipiul Rădăuţi prin primar împotriva sentinţei tribunalului a fost respins ca nefondat prind Decizia nr. 2264 din 3 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, cu motivarea că legal şi temeinic s-a stabilit de către tribunal că imobilul în litigiu se circumscrie sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001 urmând ca primăria să soluţioneze pe fond notificarea intimaţilor-reclamanţi.
În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. în contra acestei decizii a declarat recurs pârâtul municipiul Rădăuţi prin primar invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine în esenţă că reclamanţii, cărora le incumbă sarcina probei, nu au dovedit că autoarea lor a fost proprietara imobilului la momentul preluării abuzive. De asemenea, nu au dovedit că statul a preluat abuziv imobilul în litigiu.
Se relevă faptul că potrivit procesului verbal din 8 iulie 1947, autoarea reclamanţilor avea calitatea de fost chiriaş în imobil şi nu se cunoaşte împrejurarea care a determinat înscrierea dreptului de proprietate a acesteia în C.F. Rădăuţi.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunţate ca fiind nelegale şi pe fond respingerea contestaţiei formulate de reclamanţi.
Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod judicios s-a reţinut de instanţa de apel că intimaţii-reclamanţi au dovedit că autoarea lor T.T. era proprietara imobilului în litigiu deoarece prin încheierea din 24 ianuarie 1948 a Judecătoriei mixte Rădăuţi s-a dispus întabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza cărţii de judecată civilă nr. 1040/1947.
Ulterior, la recensământul din 1950 autoarea reclamanţilor apare ca fiind proprietara imobilului din Rădăuţi, respectiv imobilul revendicat în cauză.
Faţă de aceste înscrisuri, apar ca nejustificate susţinerile recurentului că imobilul a trecut în proprietatea statului în anul 1940, în baza Convenţiei româno-germane şi că T.T. avea doar calitatea de chiriaşă a imobilului câtă vreme în C.F. Rădăuţi ultima întabulare a dreptului de proprietate figurează pe numele autoarei reclamanţilor.
Împrejurarea că imobilul a fost vândut chiriaşilor în baza prevederilor Legii nr. 112/1995, nu exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi poate avea înrâurire doar în ceea ce priveşte stabilirea modalităţii de restituire către intimaţi.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Rădăuţi prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Rădăuţi prin Primar împotriva deciziei nr. 2264 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 190/2006. Civil → |
|---|
