ICCJ. Decizia nr. 2225/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2225
Dosar nr. 1814/1/2006
Şedinţa publică din 9 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 aprilie 2002 sub nr. 3227 la Tribunalul Argeş, reclamanţii H.I. şi R.F. au acţionat în judecată SC M. SA Câmpulung şi A.P.A.P.S. Bucureşti, contestând dispoziţiile nr. 167 din 11 februarie 2002 şi 3899 din 26 martie 2002, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, dispoziţii prin care li s-a respins notificarea privind restituirea terenului situat în Municipiul Câmpulung, în suprafaţă de 1.400 mp.
La 22 mai 2002 contestatorii şi-au completat acţiunea, precizând că terenul a aparţinut numitului HG (decedat) la a cărei succesiune vine în calitate de nepoţi şi că pe terenul în litigiu a existat o casă de locuit şi o magazie, care în decursul timpului au fost demolate.
S-a arătat că terenul a fost preluat de stat abuziv, astfel că orice act de înstrăinare, inclusiv acela din cadrul procesului de privatizare este lovit de nulitate conform art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 80 din 26 februarie 2003, Tribunalul Argeş a respins contestaţia formulată de H.C.I. şi R.F.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a concluzionat că reclamanţii contestatori nu şi-au probat dreptul de proprietate şi că SC M. SA deţine proprietatea terenului în baza certificatului de atestare a acestui drept emis în baza Legii nr. 15/1990 şi HG 834/1991 iar în cadrul procesului de privatizare, imobilul a revenit societăţii în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 10 august 1999, încheiat de bună credinţă cu F.P.S.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 109 din 30 iunie 2003 a admis apelul contestatorilor şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis în parte contestaţia şi a obligat SC M. SA Câmpulung să le restituie suprafaţa de 612 mp teren, conform anexei la raportul de expertiză P.M., menţinând sentinţa faţă de A.P.A.P.S. Bucureşti.
S-a reţinut în considerentele deciziei că terenul a fost preluat nelegal de stat şi că în cauză sunt întrunite elementele dispoziţiunilor Legii nr. 10/2001 de restituire a terenului liber de construcţii în suprafaţă de 612 mp conform raportului de expertiză.
Întrucât deţinătorul terenului era doar societatea M. SA, acţiunea a fost admisă în parte, numai împotriva acestei pârâte.
Prin Decizia nr. 5897 din 27 octombrie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de contestatori şi de pârâta SC M. SA, casând Decizia civilă nr. 109/A din 30 iunie 2003, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Piteşti, cu îndrumarea ca instanţa să se pronunţe nu numai în privinţa porţiunii de 612 m teren dar şi în privinţa celorlalte suprafeţe de teren libere de construcţii, vândute unei terţe persoane, în timpul procesului, şi identificate prin cele două expertize, precum şi în privinţa construcţiei evaluată la 53.444.135 lei, demolată de pârâtă deasemeni, instanţa de recurs a constatat că instanţa de apel nu a verificat dacă terenul a cărei restituire se solicită este inclus în suprafaţa de teren la care se referă certificatul de atestare a dreptului de proprietate al SC M. SA seria MO nr. 00181 din 29 ianuarie 1993.
Prin Decizia civilă nr. 457 din 23 noiembrie 2005 pronunţată după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul contestatorilor H.C.I. şi R.F. pe considerentul că aceştia nu şi-au probat legitimarea procesuală activă de persoane îndreptăţite în calitate de succesori ai defunctului HG şi nici dreptul de proprietate al acestuia din urmă asupra terenului în litigiu.
Deasemeni instanţa de apel a reţinut că terenul revendicat a intrat în proprietatea SC M. SA în temeiul certificatului de atestare a acestui drept şi a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat cu bună credinţă de societate cu A.P.A.P.S., fiind astfel întrunite cerinţele art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În recursul declarat împotriva deciziei nr. 457/a din 23 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, H.I. şi R.F. arată că în pofida probelor administrate instanţa de apel a reţinut că aceştia nu şi-au probat legitimarea de persoane îndreptăţite în calitate de succesori ai lui HG şi dreptul de proprietate al acestuia în privinţa terenului de 1.400 mp şi a construcţiei existentă pe teren.
Deasemeni recurenţii invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că prin Decizia pronunţată instanţa de apel nu s-a conformat îndrumărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare, care a statuat cu putere de lucru judecat în privinţa suprafeţei de 612 mp teren, la a cărei restituire sunt îndreptăţiţi recurenţii.
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiunilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 atunci când a reţinut că SC M. fiind privatizată, nu este ţinută de restituirea în natură a lucrurilor dobândite cu bună credinţă, deoarece preluarea imobilului s-a făcut de stat fără titlu iar privatizarea implicând o transmisiune universală sau cu titlu universal al patrimoniului, persoana juridică dobânditoare rămâne ţinută de aceleaşi obligaţii ca şi persoană juridică transmiţătoare.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 315 C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezbătute precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
În speţă, prin Decizia nr. 5897 din 27 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat cu autoritate de lucru judecat în privinţa legitimării reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituirea terenului şi corelativ la obligaţia SC M. de a restitui cel puţin suprafaţa de 612 mp din suprafaţa totală de 1400 mp a terenului revendicat.
În acest context instanţa de trimitere nu mai avea a se pronunţa în legătură cu legitimarea reclamanţilor şi dreptul lor de proprietate asupra terenului dobândit prin succesiune, preluat de stat fără titlu.
În discuţie au rămas potrivit deciziei de casare suprafeţele de teren de 220 mp şi 280 mp, ulterior vândute în timpul litigiului, numitului G.G. şi dacă aceste suprafeţe sunt incluse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate MO9 nr. 0018 din 29 ianuarie 1993 aparţinând intimatei.
În totală contradicţie cu statuările deciziei de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care reţine că pe terenul în litigiu, la data preluării de către stat a existat o construcţie evaluată la 53.444.135 lei ce a fost demolată de societatea pârâtă, instanţa de trimitere reţine dimpotrivă, că la dosar nu există dovezi în sensul că pârâta ar fi demolat construcţiile de pe teren sau că pe teren ar fi existat o casă.
Întrucât instanţa de trimitere, concluzionează asupra unor aspecte în privinţa cărora instanţa de recurs a statuat irevocabil, înfrângând astfel principiul autorităţii de lucru judecat au rămas neanalizate celelalte aspecte decurgând din primele ale apelului contestatorilor şi apărările de fond ale intimatei, inclusiv sub aspectul posibilităţii de restituire în natură a porţiunilor de teren neacoperite de construcţii, în privinţa cărora prin Decizia 5897 din 27 octombrie 2004 instanţa supremă a dispus ca instanţa de trimitere să se pronunţe.
În acest context şi întrucât Curtea de Apel Piteşti nu s-a conformat deciziei de casare, în temeiul art. 319 C. proc. civ. se impune admiterea recursului declarat de contestatori şi casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei 457 din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii H.I. şi R.F. împotriva deciziei nr. 457 A din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2322/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2229/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
