ICCJ. Decizia nr. 2532/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2532
Dosar nr. 12179/1/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 681 din 24 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatoarea M.M.N. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1904 din 12 august 2004 emisă de Primarul municipiului Câmpina şi obligarea municipiului Câmpina să propună acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 32,30mp şi construcţie -în prezent demolată, preluată abuziv de stat.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că dispoziţia atacată de respingere a notificării pe considerentul că nu are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, fiind renunţătoare la succesiunea proprietarului deposedat, poate fi reconsiderată în conformitate cu Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 202 din 7 martie 2006 a respins contestaţia ca tardiv formulată. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de contestatoare, potrivit deciziei nr. 126 din 15 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, în dosarul nr. 3832/2006.
Instanţele anterioare au reţinut că cererea formulată în instanţă a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea dispoziţiei, termen prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi că repunerea în termenul legal poate fi dispusă (art. 103 C. proc. civ.) numai în situaţia în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să exercite calea de atac.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelanta contestatoare M.M.N., criticând-o ca fiind nelegală. Recurenta arată că art. 4.6 din HG nr. 498/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care prevede că succesibili renunţători nu beneficiază de prevederile legii contravine art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, care nu face deosebire între succesibilii care nu au acceptat moştenirea şi succesibilii care au renunţat expres la moştenire.
Notificarea a fost respinsă prin dispoziţia nr. 1904/2004 în baza art. 4.6 din HG nr. 498/2003, iar recurenta nu a atacat-o în termen, întrucât anterior modificării Legii nr. 10/2001 contestaţia ar fi fost respinsă categoric.
Recursul nu este fondat.
Deşi neîncadrat în drept, se sugerează prin motivele formulate o repunere de drept în termenul de contestare, ignorată de instanţele anterioare, care ar fi operat prin Legea nr. 247/2005, situaţie în care recursul face posibilă încadrarea în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În realitate, cu o singură excepţie, prin titlul I al Legii nr. 247/2005 nu a fost modificat termenul de contestare al deciziilor dispoziţiilor de respingere a notificărilor, termenul legal prevăzut în acest scop fiind de 30de zile de la comunicare (art. 24 din Legea nr. 10/2001 în formă iniţială, art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată).
Excepţia, prevăzută de art. II din titlul 1 al Legii nr. 247/2005 vizează situaţia imobilelor prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul acordând persoanelor îndreptăţite, cărora li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor afectate unor activităţi de interes public, posibilitatea de a ataca în justiţie deciziile/dispoziţiile în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Cum alte cazuri de prelungire sau repunere în termenul de contestare nu au fost prevăzute în titlul I al legii nr. 247/2005 iar dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu au suferit nici o modificare, apărarea recurentei privind eventuala neconcordanţă existentă între dispoziţiile art. 4 alin. (3) din legea specială de reparaţie şi art. 4.6 din HG nr. 498/2003, act normativ cu forţă juridică inferioară legii-, nu putea face obiectul analizei instanţelor anterioare, constituind o apărare de fond, susceptibilă de a fi verificată, numai în condiţiile în care contestaţia ar fi fost depusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea dispoziţiei ori contestatoarea ar fi solicitat repunerea în termen, susţinând şi demonstrând îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 103 C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiei art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.M.N. împotriva deciziei civile nr. 126 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2556/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2523/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
