ICCJ. Decizia nr. 2556/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2556
Dosar nr. 918/117/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2006, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul N.I., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 36 din 5 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj, să fie obligat pârâtul să-i restituie în natură terenul în suprafaţă de 864 mp, situat în Cluj-Napoca, înscris actualmente în C.F. Cluj-Napoca.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că imobilul cu nr. top 14754 compus din casă din cărămidă şi teren situat în Cluj-Napoca, a fost proprietatea numitei D.M., care i l-a donat, fără însă să se intabuleze dreptul său în cartea funciară.
În anul 1983 imobilul a fost expropriat fără plata vreunei despăgubiri iar construcţia a fost demolată în vederea realizării pe teren a unor blocuri de locuinţe.
Construcţiile planificate nu au mai fost însă realizate, astfel încât la acest moment terenul este liberă şi poate fi restituit.
A mai arătat că după anul 1990 pentru suprafaţa de 144 mp, a obţinut restituirea prin ordin al prefectului, iar pentru restul terenului a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, însă cum nu a obţinut soluţionarea notificării a formulat prezenta acţiune.
Prin sentinţa nr. 444 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea reclamantului N.I. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca anulându-se dispoziţia nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de pârât, fiind obligat să emită o altă dispoziţie prin care să soluţioneze pe fond notificarea nr. 1366 din 5 decembrie 2001, formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, întrucât numita D.M., moştenitoarea proprietarei tabulare B.B. a înţeles să cesioneze reclamantului dreptul de a obţine măsuri reparatorii, în acest sens valorificând oferta de donaţie, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice.
Pe de altă parte, instanţa de fond a mai reţinut că Primăria propunând atribuirea unei porţiuni din teren în favoarea reclamantului, i-a reţinut acestuia calitatea de persoană îndreptăţită.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat apel, cu motivarea că greşit s-a reţinut calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită întrucât eroarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în această privinţă, nu poate fi menţinută şi în prezenta cauză.
A mai susţinut că, oferta de donaţie întocmită de numita D.M., nefiind urmată de acceptarea reclamantului, în forma cerută de lege, nu este valabilă şi mai mult, la acea dată imobilul nu se afla în patrimoniul donatoarei, astfel că în speţă se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Prin Decizia nr. 380/A din 16 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 444 din 4 mai 2006 a Tribunalului Cluj-Napoca.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi oferta de donaţie nu a fost urmată de acceptarea reclamantului în aceeaşi formă autentică, valorează ca cesiune perfect valabilă a drepturilor numitei D.M., în virtutea principiului conversiunii actelor juridice.
De altfel, acceptarea donaţiei şi transferul dreptului de proprietate la reclamant, nici nu mai era cu putinţă, donaţia rămânând fără obiect, câtă vreme, Statul Român în data de 1 august 1997 şi-a intabulat ulterior dreptul de proprietate în C.F. Cluj-Napoca sub B 6, cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 32/1983 (fila 47 dosar fond).
Împotriva acestei decizii, primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că, instanţa nu a fost legal investită să aprecieze dacă, cu ocazia reconstituirii drepturilor ce emană din Legea nr. 18/1991 reclamantul a fost sau nu persoană îndreptăţită. Oricum drepturile conferite de Legea nr. 18/1991 nu conduc la concluzia că acea persoană se bucură de aceleaşi drepturi şi în sensul Legii nr. 10/2001.
Din probaţiunea administrată în cauză rezultă că, imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 32/1983, cu plata despăgubirilor legale către B.V. şi B.B.
În baza ofertei de donaţie autentificată sub nr. 19256/1995 de către notariatul de Stat Judeţean Cluj numita D.M. a donat imobilul reclamantului, fără a avea în vedere faptul că la acea dată imobilul nu mai era în patrimoniul donatarei.
Donaţia nefiind acceptată în forma cerută de lege, este lovită de nulitate. În consecinţă, reclamantul nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recursul nu este întemeiat.
Imobilul în litigiu a fost proprietatea numitei D.M., fiind expropriat în baza Decretului nr. 32/1983, cu plata despăgubirilor legale.
În baza certificatului de moştenitor nr. 1965 din 20 septembrie 1994, asupra imobilului se intabulează dreptul de proprietate în favoarea numitei D.M.
Prin oferta de donaţie autentificată sub nr. 19256/1995 de către Notariatul de Stat Judeţean Cluj, D.M. donează imobilul fratelui său, respectiv reclamantului N.I.
Prin declaraţia autentică din data de 4 mai 2006 (fila 74 dosar fond) D.M. a arătat că înţelege să menţină oferta de donaţie făcută fratelui său.
Donaţia nu a fost acceptată în forma prevăzută de lege întrucât Statul Român a cerut înscrierea menţiunii privind exproprierea imobilului.
Sub acest aspect în mod corect ambele instanţe au reţinut că oferta de donaţie, nefiind urmată de acceptarea reclamantului în aceeaşi formă autentică nu valorează ca act de donaţie, dar în virtutea principiului conversiunii actului juridic, D.M. persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii i-a cesionat reclamantului drepturile acesteia.
Conversiunea actului juridic înseamnă considerarea manifestării de voinţă în sensul în care reprezintă un act juridic valabil, iar nu numai în sensul în care reprezintă un act juridic lovit de nulitate.
Manifestarea de voinţă este calificată astfel ca fiind echivalentă unui anumit act juridic, dând eficienţă realizării scopului urmărit, respectiv de a obţine măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat.
Faţă de cele expuse reclamantul îşi legitimează calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
De altfel, prin dispoziţia nr. 3183 din 7 februarie 2007, emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 380/A din 16.10.2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 380/A din 16 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2565/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2532/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
