ICCJ. Decizia nr. 2618/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2618
Dosar nr. 1268/57/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 457 din 15 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a respins contestaţia formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Sibiu, B.M., M.I., M.A., M.D., M.A.C., M.D. şi M.M.G.
Instanţa de fond a reţinut că imobilul supus notificării a aparţinut defunctului M.D.
Prin Decizia nr. 1799/2000, pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a constatat, în mod irevocabil, calitatea de moştenitori (legali şi testamentari) a numiţilor M.I. (autorul reclamantului) şi M.A. (autoarea pârâţilor), astfel încât au calitatea de persoane îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 10/2001, şi pârâţii.
Apelul declarat de reclamantul M.L. împotriva sentinţei nr. 457/2006, pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost respins prin Decizia nr. 291/A din 19 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia.
Curtea de apel a reţinut că prin Decizia nr. 1799/2000 pronunţată de Tribunalul Sibiu, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1620/2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia, s-a constatat că de pe urma defunctului M.D. au calitate de moştenitori, M.A. în calitate de soţie supravieţuitoare şi legatară cu titlu universal şi M.I. în calitate de nepot de frate.
Instanţa de apel a reţinut că această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat şi nu este admisibil ca pe calea unei contestaţii împotriva dispoziţiei emisă de primar să se stabilească alţi moştenitori şi alte cote de moştenire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.L.
Invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul arată că prin testamentul întocmit la 3 august 1976 de M.D., M.A. nu a avut vocaţie succesorală la dobândirea proprietăţii imobilelor lăsate de defunct, ci doar la „toate bunurile mobile şi uzufructul viager asupra drepturilor imobiliare".
Recurentul susţine că în mod nelegal s-a reţinut vocaţia succesorală a intimaţilor la imobilul în litigiu care a aparţinut defunctului M.D., de vreme ce autoarea lor, M.A., nu a avut vocaţie decât la proprietatea bunurilor mobile şi la uzufructul viager al averii imobile.
În subsidiar, se arată că în ipoteza în care s-ar reţine şi vocaţia intimaţilor la moştenirea imobilului în litigiu, cotele succesorale sunt de ½ pentru recurent şi ½ pentru intimaţi şi nu de ¼ pentru recurent, ca moştenitor legal al lui M.I., nepot de frate al defunctului M.D. şi de ¾ pentru intimaţi în calitate de moştenitori legali ai lui M.A., soţia supravieţuitoare a lui M.D.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Prin dispoziţia nr. 2781 din 30 decembrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Sibiu, s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren şi construcţie, situat în Sibiu, constatându-se că intimaţii, în calitate de moştenitori legali ai lui M.A. vor culege ¾ din imobil, iar reclamantul recurent, în calitate de moştenitor al lui M.I., va culege ¼ din imobilul ce a aparţinut defunctului M.D.
Hotărârea judecătorească invocată de instanţele de fond şi apel, respectiv Decizia civilă nr. 1799 din 21 decembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Sibiu, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1620/2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, a constatat că au calitate de moştenitori ai defunctului M.D., M.A. în calitate de soţie supravieţuitoare şi legatară cu titlu universal şi M.I. în calitate de nepot de frate şi legatar cu titlu universal.
M.I. este autorul recurentului, iar M.A. este autoarea intimaţilor.
În cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu se pot pune în discuţie probleme legate de natura succesiunii, legală sau testamentară, cum este cazul în speţă.
În litigiul de faţă se constată calitatea de succesor, natura succesiunii şi cotele de moştenire.
Toate aceste aspecte pot fi rezolvate într-un proces de partaj, pe calea dreptului comun.
Prin urmare, în dispoziţia emisă de primar, în temeiul Legii nr. 10/2001, nu trebuiau menţionate cotele ce revin persoanelor îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului.
În baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de recurentul reclamant M.L. împotriva deciziei nr. 291/A din 19 octombrie 2006, pronunţată de C.A. Alba-Iulia; se va casa Decizia recurată precum şi sentinţa civila nr. 457 din 15 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Sibiu şi rejudecând cauza, va admite contestaţia formulată de reclamantul M.L. şi va modifica dispoziţia nr. 2781 din 30 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Sibiu în sensul înlăturării menţiunii privind cotele.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale actului.
În baza art. 274 C. proc. civ., intimaţii-pârâţi vor fi obligaţi la 10.000 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant M.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva deciziei nr. 291/A din 19 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia menţionată precum şi sentinţa 457 din 15 mai 2006 a Tribunalului Sibiu şi rejudecând admite contestaţia, în sensul că modifică dispoziţia nr. 2781 din 30 decembrie 2005 a Primarului municipiului Sibiu, în sensul înlăturării menţiunii privind cotele.
Menţine celelalte dispoziţii ale actului.
Obligă intimaţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei, către recurentul-reclamant M.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2594/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
