ICCJ. Decizia nr. 2807/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2807
Dosar nr. 2249/1/200.
Nr. vechi 2519/2001
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 februarie 1998, reclamantul B.V. a chemat în judecată Comisia judeţeană Mureş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, solicitând recunoaşterea dreptului său de a cumpăra imobilul situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. Târgu-Mureş, nr. top 1463, 1464/1/1, precum şi obligarea pârâtei la vânzarea aceluiaşi imobil.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe Legea nr. 29/1990, reclamantul a susţinut că:
- îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr. 112/1995 pentru cumpărarea imobilului menţionat, pe care îl ocupă din anul 1987, în calitate de chiriaş;
- deşi fostul proprietar a contestat doar cuantumul despăgubirilor stabilite de pârâtă, aceasta din urmă refuză, nejustificat, să-i vândă imobilul.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 378 din 3 aprilie 1998, definitivă prin neapelare, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.
La 24 noiembrie 1998, reclamanţii C.R.A. şi C.R.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Târgu-Mureş, solicitând:
- să se constate că trecerea în proprietatea statului a apartamentului IV, situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. Târgu-Mureş, nr. top 1463/IV, 1464/1/1/IV, în baza deciziei nr. 182 din 21 aprilie 1987, este nelegală;
- restituirea acestui imobil, prin radierea dreptului de proprietate al statului şi restabilirea situaţiei anterioare.
În motivarea acţiunii, întemeiate pe art. 480 C. civ. şi HG nr. 11/1997, reclamanţii au susţinut că sunt proprietari tabulari ai imobilului menţionat, care a fost preluat nelegal de pârât, conform Decretului nr. 223/1974, în perioada când se aflau temporar în Germania.
La 18 mai 1998, reclamantul B.V.I. a precizat că înţelege să cheme în judecată pe pârâţii R.A.G.C.L. Târgu-Mureş şi Consiliul judeţean Mureş, iar la 16 februarie 1999, acesta şi B.I. au formulat o cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul Primăriei Târgu-Mureş, solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor C.R.A. şi C.R.I., introducerea în cauză a SC L. SA, în calitate de intervenientă forţată, constatarea că sunt îndreptăţiţi la cumpărarea locuinţei situate în Târgu-Mureş, obligarea pârâţilor şi intervenientei forţate să consimtă la vânzarea acelei locuinţe, urmând ca în caz de refuz, hotărârea să ţină loc de consimţământ şi act de înstrăinare, iar în subsidiar, prelungirea contractului de închiriere, conform Legilor nr. 17/1994 şi nr. 114/1995 şi notarea procesului în C.F.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 49, art. 52, art. 111 şi art. 274 C. proc. civ., art. 1075, art. 1079 şi art. 1094 C. civ. şi Legea nr. 112/1995, intervenienţii au susţinut că locuinţa în discuţie a fost dobândită în mod legal de către stat, iar ei sunt îndreptăţiţi să o cumpere ori să beneficieze de prelungirea automată şi succesivă a contractului de închiriere.
Judecătoria Târgu-Mureş, prin încheierea din 29 aprilie 1999, a dispus conexarea celor două dosare şi apoi, prin sentinţa civilă nr. 6161 din 27 octombrie 1999, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, pe considerentul că valoarea imobilului revendicat depăşeşte 150.000.000 lei.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 358 din 20 martie 2000, irevocabilă prin nerecurare, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii B.V.I. şi B.I.
Acelaşi tribunal, prin sentinţa nr. 480 din 9 noiembrie 2000, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.R.A. şi C.R.I., a constatat nulitatea deciziei nr. 182/1987 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al judeţului Mureş, precum şi trecerea ilegală în proprietatea statului a imobilului în litigiu, a dispus radierea dreptului de proprietate al statului şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F. şi a respins acţiunea precizată a reclamanţilor B.V.I. şi B.I.
S-a reţinut că:
- imobilul revendicat este proprietatea tabulară a soţilor C.R.A. şi I., iar în anul 1987, când aceştia se aflau temporar în Germania, într-o vizită, a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr.182/1987;
- Decizia de preluare este lovită de nulitate deoarece a fost emisă înaintea expirării duratei vizei de şedere în Germania;
- pe cale de consecinţă, trecerea imobilului în proprietatea statului nu are la bază un titlu valabil şi, ca atare, chiriaşii B.V.I. şi B.I. nu sunt îndreptăţiţi la cumpărarea lui;
- instanţa nu are posibilitatea legală de a prelungi durata contractului de închiriere, ci doar să constate prelungirea prin lege;
- reclamanţii B.V.I. şi B.I. nu au formulat o asemenea acţiune în constatare, care, oricum, ar fi lipsită de interes atâta timp cât proprietarii nu au contestat dreptul lor de a locui în continuare în imobil şi nu au solicitat evacuarea;
- notarea procesului în C.F. nu poate fi admisă deoarece această cerere are caracter necontencios şi, pe de altă parte, acţiunea soţilor B.V.I. şi I. va fi respinsă.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 8 din 15 februarie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţii B.V.I. şi B.I. şi pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureş.
S-a reţinut că:
- la data emiterii deciziei nr. 182/1987, reclamanţii C.R.A. şi C.R.I. au solicitat prelungirea vizei de şedere, deci nu se aflau în situaţia prevăzută de art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 223/1974;
- în urma constatării nulităţii deciziei de preluare şi restabilirii situaţiei anterioare, reclamanţii C. au devenit proprietari ai apartamentului, cu efect retroactiv şi, drept consecinţă, Comisia judeţeană Mureş de aplicare a Legii nr. 112/1995 nu mai poate dispune de acest imobil;
- problema locativă invocată de apelanţii B.V.I. şi B.I. şi-a găsit rezolvarea în art. 6 din OUG nr. 40/1999.
Reclamanţii B.V.I. şi B.I. au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri şi admiterea propriei acţiuni.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că:
- reclamanţii C.R.A. şi C.R.I. au optat iniţial pentru despăgubiri (care le-au fost acordate de Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin Hotărârea nr. 379/1997), astfel că nu mai puteau solicita restituirea imobilului;
- termenul stabilit pentru întoarcerea în ţară a soţilor C. a expirat înaintea emiterii deciziei de preluare a imobilului, iar cererea lor ulterioară, de prelungire a vizei de şedere, este irelevantă;
- potrivit unei adrese emise în anul 2001 de Serviciul de paşapoarte Mureş, reclamantul C.R.A. a rămas ilegal în Germania la 12 martie 1987;
- Decizia atacată de soţii C. se referea şi la alte imobile preluate de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974 şi, ca atare, nu putea fi anulată integral;
- instanţa de fond era competentă să se pronunţe şi asupra capătului subsidiar, referitor la prelungirea contractului de închiriere.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin încheierea din 8 februarie 2002, a suspendat judecata în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la cererea intimaţilor-reclamanţi C.R.A. şi C.R.I., cauza fiind repusă pe rol, din oficiu, la 10 octombrie 2005.
După repunerea pe rol, intimaţii-reclamanţi C. au trimis copia Dispoziţiei nr. 834 din 19 iunie 2002, prin care Primarul municipiului Târgu-Mureş le-a admis cererea şi a dispus restituirea în natură a imobilului solicitat, iar recurenţii B.V.I. şi B.I. nu s-au prezentat la proces.
Recursul este nefondat deoarece:
- potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel că această măsură, chiar dacă s-ar fi realizat cu respectarea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974, are caracter abuziv;
- indiferent de opţiunea iniţială a proprietarilor, după restituirea în natură a imobilului, recurenţii nu se mai pot prevala de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 referitoare la cumpărarea apartamentului;
- tot ca urmare a restituirii în natură, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recurenţii beneficiază de măsurile de protecţie instituite în favoarea chiriaşilor prin OUG nr. 40/1999, fără a fi nevoie de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens;
- anularea integrală a deciziei nr. 182/1987 prejudiciază (eventual) pe intimaţii-pârâţi şi nu pe recurenţi, care nu sunt deci îndreptăţiţi să critice această deficienţă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.V.I. şi B.I. împotriva deciziei nr. 8/ din 15 februarie 2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2629/2006. Civil → |
|---|
