ICCJ. Decizia nr. 2841/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2841
Dosar nr.5439/117/2006
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 14 martie 2007 Tribunalul Cluj a respins contestaţia formulată de reclamanţii reclamanţii W.I.I. şi D.B.I. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Câmpia Turzii şi Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii reţinând că dispoziţia nr. 829/2005 a fost comunicată la domiciliul ales de către reclamanţi, respectiv Câmpia Turzii, iar prezenta contestaţie s-a expediat către Tribunalul Cluj la data de 19 iunie 2006, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea 10/2001.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, învederând că dispoziţia atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005 şi, ca atare, au uzat de prevederile art. II alin. (1) al Titlului 1 al acestei legi conform cărora dispoziţiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1), emise până la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 şi nevalorificate pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Au mai susţinut că instanţa de fond nu a analizat incidenţa art. 16 din Legea 10/2001 în cauză şi au precizat că pe o porţiune din terenul revendicat este ridicată o centrală termică, iar pe altă porţiune se află mai multe construcţii provizorii cu destinaţia de garaje. De asemenea, modificările aduse art. 16 al Legii 10/2001 dispun restituire în natură a imobilelor cu destinaţiile arătate în anexa 2 lit. a).
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 466 din 14 martie 2007 a respins apelul reţinând că terenul în litigiu, în suprafaţă de 1212 mp a fost expropriat de la autorul reclamanţilor. Pe o porţiune din acest teren este edificată o centrală termică ce a deservit blocurile din zonă.
Prin dispoziţia nr. 829 din 12 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpia Turzii s-a propus acordarea de teren în echivalent. Dispoziţia a fost comunicată la adresa indicată de reclamanţi în luna iulie 2005, iar contestaţia s-a înregistrat la 21 iunie 2006, prima instanţă apreciind corect că aceasta a fost formulată tardiv.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii W.I.I. şi D.B.I., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că acţiunea a fost introdusă în termenul legal de 12 luni prevăzut de art II alin. (1) din Titlul I al Legii 247/2005.
Recursul nu este fondat.
Din cuprinsul notificării şi al înscrisurilor administrate în cauză a rezultat că suprafaţa de teren de 1212 mp revendicată de reclamanţi a fost expropriată în baza Decretelor nr. 267/1966 şi 341/1977.
Întrucât terenul nu a putut fi restituit în natură, intimata Primăria Câmpia Turzii, prin dispoziţia contestată, a atribuit reclamanţilor un alt teren în compensaţie, ca măsură reparatorie prevăzută de lege.
Faţă de obiectul revendicării, un teren expropriat, s-a constatat că bunul solicitat de reclamanţi nu face obiectul art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, astfel încât, în cauză nu este incident termenul de 12 luni prevăzut de art. ll alin. (1) al Titlului I din Legea 247/2001.
Conform borderoului depus la fila 32 a dosarului de fond, dispoziţia contestată a fost comunicată la adresa indicată de reclamanţi la data de 14 iulie 2005, iar contestaţia s-a formulat la 21 iunie 2006, peste termenul defipt de art. 26 din Legea 10/2001. Ca atare, în mod corect instanţa de apel a concluzionat că acţiunea a fost formulată tardiv.
Mai trebuie subliniat şi faptul că, în cauză procedura administrativă a fost finalizată odată cu comunicarea dispoziţiei contestate, respectiv la 14 iulie 2005, iar Legea 247/2005, invocată în motivarea recursului, a intrat în vigoare la 19 iulie 2005, după comunicarea dispoziţiei, astfel încât dispoziţiile acestui act normativ nu se pot aplica retroactiv.
Faţă de cele ce preced, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii W.I.I. şi D.B.I. împotriva decizei nr. 466 A din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2914/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 241/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
