ICCJ. Decizia nr. 2963/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2963
Dosar nr. 3808/39/2006
Şedinţa publică din 11 aprilie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 august 2004 reclamanta C.G.V. a chemat în judecată pe pârâtul municipiul Fălticeni, prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să-i restituie prin echivalent bănesc suprafaţa de teren de 924 mp, situată în intravilanul oraşului Fălticeni, bun ce a fost revendicat prin sentinţa civilă nr. 1318 din 2 iunie 1999 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, hotărâre definitivă şi irevocabilă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin menţionata sentinţă civilă au fost rezolvate două capete de cerere: nulitatea absolută a declaraţiei de donaţie făcută de defunctul G.I.; obligarea pârâtului la restituirea în natură, prin echivalent, a suprafeţei de 924 mp teren în intravilanul municipiului Fălticeni. Temeiul juridic în baza căruia s-a admis acţiunea reclamantei a fost art. 119 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997. Deoarece cu ocazia punerii în executare a sentinţei şi în urma demersurilor administrative întreprinse s-a constatat că nu există posibilitatea compensării în natură a terenului cu unul de aceeaşi categorie şi zonă, reclamanta a cerut prin acţiune restituirea prin echivalent bănesc.
Învestită, iniţial, cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Fălticeni, prin sentinţa civilă nr. 1238 din 17 septembrie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Suceava, având în vedere prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi cât timp reclamanta a invocat prin acţiune dispoziţiile art. 26 alin. (3) din acest act normativ.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1042 din 19 ianuarie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.G.V. şi l-a obligat pe pârâtul municipiul Fălticeni, prin primar să-i restituie suma de 53.944 lei, reprezentând echivalentul bănesc a suprafeţei de 924 mp teren, situat în intravilanul localităţii Fălticeni, cu motivarea că atât timp cât se confirmă imposibilitatea compensării în natură a terenului, pârâtul este ţinut să o despăgubească pe reclamantă în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 998 C. civ.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 280 din 16 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de pârâtul municipiul Fălticeni, prin primar şi a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Suceava, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea. Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că potrivit art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., parcurgerea procedurii administrative este obligatorie şi condiţionează, în mod absolut, acţiunea în justiţie. Aşa cum rezultă din actele dosarului acţiunea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi cum reclamanta nu a parcurs procedura administrativă şi s-a adresat direct instanţei de judecată, acţiunea nu poate fi primită.
Apelul reclamantei prin care îşi exprima nemulţumirea cu privire la cuantumul despăgubirii acordate de tribunal, care nu reprezintă valoarea de circulaţie a terenului, a fost, în consecinţă, respins.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.G.V. care a reproşat instanţei că a calificat greşit acţiunea care „este o cerere pe dreptul civil, în care am făcut trimitere şi la legile speciale care stipulează luarea de măsuri reparatorii, pentru toate cazurile". Greşit nu s-a administrat o nouă expertiză pentru evaluarea corectă a terenului.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Prin sentinţa civilă nr. 1318 din 2 iunie 1999 Judecătoria Fălticeni a admis acţiunea formulată de reclamanta C.G.V., în contradictoriu cu pârâţii municipiul Fălticeni, prin primar şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi s-a constatat nulă declaraţia de donaţie din 29 martie 1977 formulată de autorul reclamantei, G.I., în favoarea Statului Român. Au fost obligaţi pârâţii la reparaţie în sensul restituirii către reclamantă, în echivalent, a suprafeţei de 924 mp teren intravilan, în raza municipiului Fălticeni.
Conform considerentelor acestei sentinţe (file 5-7 dosar judecătorie), acţiunea reclamantei a fost apreciată de instanţă ca fondată şi admisă în baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi art. 119 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997, deci pe legile fondului funciar, ca „legi speciale de reparaţie".
Sentinţa a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelurilor declarate de pârâţi prin Decizia civilă nr. 2237 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava, şi irevocabilă, prin Decizia nr. 585 din 22 februarie 2002 a Curţii de Apel Suceava, care a respins recursul Statului Român.
Urmare a demersurilor întreprinse de reclamantă pentru aducerea la îndeplinire a sentinţei Judecătoriei Fălticeni, Primăria municipiului Fălticeni, prin adresa nr. 16801 din 25 august 2004 (fila 13 dosar judecătorie), i-a comunicat că hotărârea „nu poate fi pusă în executare întrucât vechiul amplasament face parte din domeniul public, fiind ocupat de o construcţie (bloc). Alte suprafeţe de teren de aceeaşi calitate şi categorie nu sunt disponibile". În finalul adresei, Primăria municipiul Fălticeni o îndrumă pe reclamantă „să urmeze calea legală cu privire la acordarea de despăgubiri".
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţele au calificat greşit demersul judiciar întreprins de reclamantă ca fiind fondat pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă în acţiune s-au folosit, ca argumente, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din această lege, întrucât scopul urmărit de petentă îl reprezintă obţinerea de reparaţii pecuniare pentru un teren ce nu-i poate fi restituit, prin compensare cu un alt teren echivalent, drept ce i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă dată în materia fondului funciar.
Cum izvorul pretenţiilor solicitate de reclamantă se găseşte într-o hotărâre judecătorească din domeniul funciar, competenţa de soluţionare a cauzei revine, în primă instanţă, judecătoriei, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Întrucât instanţele au soluţionat cauza, urmare a calificării greşite a acţiunii, cu neobservarea normelor referitoare la competenţa după materie, se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea hotărârilor pronunţate cu încălcarea acestor norme şi reluarea judecăţii la Judecătoria Fălticeni, ca instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.G.V. împotriva deciziei nr. 280 din 16 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1042 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, ca şi sentinţa civilă nr. 1238 din 17 septembrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru soluţionare pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2006. Civil. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1757/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
