ICCJ. Decizia nr. 370/2006. Civil. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 370.
Dosar nr. 2923/45/2006
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra cererii de recurs, de faţă se constată următoarele:
Prin încheierea din Şedinţa publică din 2 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2923/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 31 alin. (1) C. proc. civ., art. 31alin. (2) C. proc. civ., alin. (3) C. proc. civ., art. 34 alin. (2) C. proc. civ.
În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a suspendat judecarea recursului până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate către Curtea Constituţională.
În temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, s-a respins ca neavând legătură cu soluţionarea cauzei cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate a art. 148 lit. h) C. proc. pen., art. 1603 C. proc. pen., art. 244 C. proc. civ., art. 242 alin. (2) C. proc. civ., art. 282 alin. (2) C. proc. civ., art. 238 alin. (2) C. proc. civ., art. 163 alin. (2) C. proc. civ., art. 164 alin. (2) C. proc. civ., art. 165 C. proc. civ., art. 120 alin. (2) C. proc. civ., art. 183 C. proc. civ. precum şi excepţiile privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor din Legea nr. 146/1997 cu privire la scutirea de plata taxei judiciare de timbru a asociaţiilor de locatari şi cele privind dispoziţiile Legii nr. 47/1992 astfel cum au fost precizate de recurent.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În cauza având ca obiect recuzarea tuturor magistraţilor de la Tribunalul Iaşi, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi legale privind recuzarea, motivat de faptul că acestea ar încălca dreptul constituţional la un proces echitabil: art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. şi art. 34 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată petentul a invocat şi excepţia de neconstituţionaşitate a prevederilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. susţinând că încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 23 pct. 11 din Constituţia României, întrucât nu precizează expres condiţiile în care o persoană prezintă pericol public.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (4), art. 31 şi art. 34 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu care instanţa a sesizat Curtea Constituţională, opinia instanţei vizează constituţionalitatea acestor texte, care nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi probabil art. 24 din Constituţie.
Astfel, toate dispoziţiile legale invocate a fi neconstituţionale, aparţin unei proceduri derivate, derogatorii, privitoare la recuzare.
Prin urmare, acestea reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, aşa cum dispune art. 126 alin. (2) din Constituţie, sub rezerva respectării dispoziţiilor constituţionale.
Cu privire la constituţionalitatea art. 30 alin. (4) C. proc. civ.
Consecinţă a textului constituţional citat [art. 126 alin. (2) Constituţie] legiuitorului îi revine prerogativa exclusivă de a statua procedura de judecată şi competenţa instanţei în soluţionarea cererilor de recuzare declarate inadmisibile conform art. 28 C. proc. civ., situaţie care se află într-o perfectă consonanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Cu privire la constituţionalitatea art. 31 C. proc. civ., se observă că judecata cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, legiuitorul imaginând astfel o procedură simplă de soluţionare a cererii de recuzare, situaţie în care nu sunt încălcate nici principiul liberului acces la justiţie şi nici cel al dreptului la apărare.
În acelaşi timp cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare având ca obiect redarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, care are drept scop desfăşurarea normală a procesului.
Cu privire la constituţionalitatea art. 34 alin. (2) C. proc. civ., recuzarea cum s-a arătat, nu constituie o acţiune în sine, cu o individualitate de obiect care să presupună realizarea ori recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii. Recuzarea, constituie un incident procedural, o procedură integrantă procesului în curs de desfăşurare, care are drept scop asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, doar odată cu fondul.
Prin urmare, nu se încalcă nici textul art. 16 din Constituţie, deoarece tratamentul diferit al chestiunii, semnifică un regim legal diferit nu şi discriminatoriu, şi nici dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, deoarece acestea privesc soluţionarea în fond a cauzei şi nu procedura derogativă a recuzării.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen.; art. 1603 C. proc. pen.; art. 244 C. proc. civ.; art. 242 alin. (2) C. proc. civ., art. 282 alin. (2) C. proc. civ., art. 238 alin. (2) C. proc. civ.; art. 163 alin. (3) C. proc. civ., art. 164 alin. (2) C. proc. civ.; art. 165 C. proc. civ.; art. 120 alin. (2) C. proc. civ.; art. 183 C. proc. civ., precum şi excepţiile privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor din Legea nr. 146/1997 cu privire la scutirea de plată a taxei judiciare de timbru a asociaţiilor de locatari şi a dispoziţiilor Legii nr. 47/1992 aşa cum au fost prezentate de recurent, au fost respinse, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, deoarece aşa cum dispune art. 29 alin. (l) din aceeaşi lege neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege ori ordonanţă în vigoare, trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Cauza prezentă vizează ca instituţie juridică recuzarea judecătorilor şi în consecinţă doar dispoziţiile legale care au legătură cu soluţionarea acestui obiect al cauzei pot fi invocate ca fiind neconstituţionale.
Cum toate textele invocate a fi neconstituţionale nu prezintă o asemenea legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia de neconstituţionalitate a acestora este conform textului citat inadmisibilă.
Împotriva încheierii pronunţate în şedinţa de la data de 2 martie 2007 petentul E.B. a formulat recurs prin care a arătat că instanţa a încălcat legea atunci când a refuzat să trimită spre competentă soluţionare la Curtea Constituţională a celor peste 20 de excepţii de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în memoriile sale, precum şi trimiterea la parchet a înscrisurilor împotriva cărora s-a înscris în fals, în baza art. 183 C. proc. civ.
S-a mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deşi a fost formulată în scris o astfel de cerere, înainte de şedinţa de judecată.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Primele două motive invocate de recurent, privind încălcarea legii, deşi petentul nu a indicat un temei legal, pot fî încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
La data de 1 martie 2007, după ce dosarul a fost repus pe rol ca urmare a soluţionării unei alte excepţii de neconstitutionalitate, petentul a invocat excepţia de neconstitutionalitate a art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., art. 34 alin. (2) C. proc. civ., art. 148 lit. h) C. proc. civ., art. 1603 C. proc. civ., art. 244 C. proc. civ., art. 242 alin. (2) precum şi toate excepţiile formulate şi cum se găsesc la paginile 19-27 din dosarul Curţii de Apel Iaşi, adică a dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., art. 238 alin. (2) C. proc. civ., art. 163 alin. (3) C. proc. civ., art. 164 alin. (2) C. proc. civ., art. 165 C. proc. civ., art. 120 alin. (2) C. proc. civ., art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Legea nr. 146/1997, art. 183 C. proc. civ., şi a art. 244 C. proc. civ.
Faţă de faptul că obiectul cauzei îl reprezintă recuzarea judecătorilor, în mod corect instanţa a apreciat că invocarea tuturor acestor excepţii neconstituţionale nu are legătură cu soluţionarea cauzei conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la actele care trebuiau trimise la parchet, reprezentând împuternicirile avocaţiale ale celor 3 avocaţi, în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 183 C. proc. civ., întrucât actul defăimat nu are relevanţă în soluţionarea cauzei.
Ultimul motiv de recurs poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 5 potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art, 105 alin. (2);
În cazul încălcării dreptului la apărare prevăzut de dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., pentru a opera nulitatea este necesar să se fi produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod.
Cum recurentului nu a arătat în ce măsură i s-a produs o astfel de vătămare, care de fapt nu s-a realizat faţă de stadiul procesual în care se afla cauza şi măsura dispusă prin încheierea recurată, vătămare care însă o impune aplicabilitatea dispoziţiilor art. 304 pct.5 C. proc. civ., şi acest motiv se apreciază ca nefondat.
Pentru motivele arătate, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în cauză nefiind întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B.E. împotriva încheierii din 2 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 2923/2006 al Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3967/2006. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2963/2006. Civil → |
|---|
