ICCJ. Decizia nr. 5321/2014. Civil. Granituire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5321
Dosar nr. 20147/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1153 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă cererea de grăniţuire formulată de M.G. şi M.M. împotriva pârâţilor U.E. şi U.I., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăţile lor, situate în Bârlad pe aliniamentul 6, 7, ABC individualizat în schiţa anexă nr. 2 la expertiza L.L. şi F.G., parte integrantă din hotărâre. A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi U.E. şi U.M., dispunându-se obligarea reclamanţilor-pârâţi de a respecta graniţele fixate potrivit cărora picătura streaşinii să cadă în proprietatea lor, în urma scurgerii de pe acoperişul proprietăţii. Au fost obligaţi reclamanţii-pârâţi să sudeze rama de la ferestrele proprietăţii lor, în număr de trei, orientate înspre proprietatea pârâţilor-reclamanţi U., sau să le zidească cu cărămidă de sticlă. Au fost respinse solicitările făcute prin cererea reconvenţională privind revendicarea unei suprafeţe de teren, demolarea acoperişului şi refacerea acestuia.
Instanţa a hotărât asupra grăniţuirii proprietăţilor învecinate ale părţilor, astfel încât să nu se încalce întinderea suprafeţelor de teren trecute în actele de proprietate ale părţilor şi să se înlăture inconvenientele referitoare la scurgerea apelor. S-a apreciat şi că soluţia propusă de cei doi experţi este în măsură să înlăture obiecţiunile referitoare la noua lucrare, precum şi să contribuie la stingerea unor divergenţe apărute de la data cumpărării imobilelor, prin efectuarea defectuoasă a schiţelor de plan.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 1454 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că prin soluţia de grăniţuire adoptată de instanţă, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat de cei doi experţi s-a asigurat posibilitatea reclamanţilor de a utiliza terenul la care sunt îndreptăţiţi conform titlului de proprietate, precum şi efectuarea unor lucrări de întreţinere de către aceştia, ca şi scurgerea apelor pe teren propriu.
În acelaşi timp, prin această soluţie nu se obturează fereastra de la camera pârâţilor.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat recursul de faţă în condiţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, întrucât linia de hotar stabilită de instanţă este greşită, fiind fixată peste voinţa părţilor, astfel că familia U. este alături de recurenţi pentru susţinerea acestui punct de vedere. Se susţine şi că hotărârea dată în apel este nemotivată, instanţa face numai o trecerea în revistă a motivelor de apel fără a le analiza şi nu s-a pronunţat asupra probelor solicitate în apel.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta nu este de primit întrucât instanţa de apel nu a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, nici cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Dimpotrivă, prin hotărârea recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 584 C. civ., potrivit cărora orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa.
De altfel, textul redat, astfel cum este redactat, nu este susceptibil de diverse interpretări, fiind în măsură de a permite instanţei să stabilească linia de demarcaţie dintre două proprietăţi învecinate şi astfel în temeiul acestei prevederi legale, instanţele care s-au pronunţat în cauză au stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi, în raport de constatările şi concluziile cuprinse într-un raport de expertiză efectuat de 2 experţi.
Este de observat şi că în cauză a fost cerută opinia mai multor specialişti cum sunt: M.C., B.I., că la cererea părţilor şi îndeosebi a recurenţilor s-a răspuns în mod repetat la obiecţiunile formulate şi în final, instanţa a stabilit linia de hotar în raport de soluţia propusă printr-un raport de expertiză a doi experţi. În raport de cele arătate, rezultă că nu se justifică critica adusă prin recurs deciziei dată în apel, prin care s-a respins corect cererea de efectuare a unei noi expertize. De altfel, dezacordul recurenţilor şi numai al acestora, nu şi al intimaţilor, cum se pretinde în motivele de recurs, pentru că aceştia din urmă nu au exercitat nici o cale de atac împotriva soluţiei primei instanţe, nu se poate constitui în motiv legal de recurs, deoarece vizează numai eventuala netemeinicie a soluţiei, ceea ce nu se regăseşte în art. 304 C. proc. civ., în vigoare.
Analizând hotărârea recurată se constată că aceasta este motivată în sensul că sunt redate elementele de fapt esenţiale ale litigiului şi temeiul de drept pe care se sprijină soluţia. Tot astfel, se constată că hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel că nu sunt incidente în speţă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.G. şi M.M. împotriva deciziei nr. 1454 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5946/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 298/200<. Civil → |
|---|
