ICCJ. Decizia nr. 2997/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2997
Dosar nr. 19551/1/200.
Nr. vechi 5397/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul T.C.N., prin contestaţia din 1 octombrie 2002, a solicitat anularea deciziei nr. 3639 din 16 iulie 2002 emisă de sucursala E. Işalniţa şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1,96 ha pct. peste Jiu pe care se găseşte amplasată groapa de cenuşă a Termocentralei Işalniţa şi pentru suprafaţa de 0,38 ha pct. Prodăneasa pe care este amplasată Termocentrala Işalniţa, terenuri expropriate prin Decretul nr. 123/1962.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 105 din 4 martie 2004 a admis contestaţia formulată de contestatorul T.C.N., a anulat Decizia nr. 3639 din 16 iulie 2002 emisă de sucursala E. Craiova şi a contestat că acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 2182 mp teren deţinută de intimată.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 365 din 2 februarie 2005 a admis apelul declarat de SC E. Bucureşti SA, sucursala E. Işalniţa împotriva sentinţei civile nr.105 din 4 martie 2004 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a constatat că T.C.N. este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1647 mp teren.
Instanţa de apel a reţinut că pentru suprafaţa de 1647 mp teren expropriată prin Decretul nr. 123/1962 contestatorului i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 iar pentru diferenţă despăgubiri în condiţiile Legii nr. 1/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 365 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a declarat recurs SC C.E. Craiova SA pentru sucursala E. Işalniţa, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că în speţă nu a fost stabilită situaţia de fapt pentru a se putea stabili dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001sau ale Legii nr. 18/1991.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997 cu modificările şi completările ulterioare.
În speţă, situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită şi se impune suplimentarea probelor pentru a se verifica dacă terenul în litigiu este situat în extravilanul vreunei localităţi, dacă formează obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 1/2000.
Astfel contestatorul a depus la fila 5 dosar 8498/2002 un înscris, nesemnat pentru conformitate, în care C.N.I., agricultor, figura înscris cu suprafaţa totală de 4,36 ha teren în anul 1959. În gospodăria acestuia figurau şi T.C., contestatorul T.N. şi T.V.
T.S.C., tatăl contestatorului a decedat la data de 17 august 1991, pe numele acestuia a fost eliberat titlul de proprietate nr. 907 – 45378 din 21 octombrie 1996 de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dolj, pentru suprafaţa de 3 ha 3000 mp.
În tabelul anexă la Decretul de expropriere nr. 123 din 23 februarie 1962, la poziţia 221 (fila 57 dos 8498/2002) figurează T.C.T.C. cu suprafaţa de 2192 mp.
Se impune administrarea de probe suplimentare pentru a se stabili cu ce suprafaţă de teren a figurat T.C.T.C. în registrul agricol în perioada 1959-1962 şi dacă acestea erau situate în extravilan sau în intravilan.
Contestatorul urmează să facă dovada calităţii sale de moştenitor a lui T.C.T.C.
Este de asemenea necesar să se verifice dacă terenul în litigiu a făcut sau nu obiectul Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 1/2000.
Faţă de considerentele menţionate, CURTEA urmează să admită recursul să caseze Decizia curţii de apel şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC C.E. Craiova SA pentru sucursala E. Işalniţa împotriva deciziei nr. 365 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2993/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2644/2006. Civil → |
|---|
