ICCJ. Decizia nr. 3033/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3033
Dosar nr. 9190/54/2006
Şedinţa de la 15 mai 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 168 din 17 aprilie 2006, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de reclamanta C.A.M., prin procurator H.E., împotriva dispoziţiei nr. 44 din 5 august 2004 emisă de primarul comunei Logreşti, B.I., în contradictoriu cu Primăria comunei Logreşti, judeţul Gorj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 13 din 9 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, Primăria comunei Logreşti a fost obligată ca, în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării nr. 252 din 22 octombrie 2001.
Prin dispoziţia nr. 44 din 5 august 2004 a fost respinsă notificarea adresată de reclamantă cu privire la restituirea unor terenuri care se află pe raza comunei Logreşti, cu motivarea că aceste terenuri au regimul juridic reglementat prin legile fondului funciar.
Reclamanta a solicitat aceleaşi suprafeţe de teren şi pe calea procedurii prevăzută de legile fondului funciar, cerere respinsă, cu motivarea că deşi terenul a fost atribuit rudelor acesteia, reclamanta nu a atacat actele de reconstituire a dreptului de proprietate după procedura prevăzută de aceste legi.
A mai reţinut tribunalul că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar", iar, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate privată se reconstituie pentru terenurile care se aflau în posesia C.A.P. la data de 1 ianuarie 1990.
Terenul care face obiectul pricinii a fost restituit de comisia judeţeană de fond funciar altor persoane, care sunt moştenitori ai foştilor proprietari, iar pentru a putea beneficia de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta trebuia să facă dovada că terenul arabil este situat în intravilan şi este disponibil.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 721 din 5 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut că sentinţa civilă nr. 13 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2152/2004 a Curţii de Apel Craiova, a fost pusă în aplicare de Primarul comunei Logreşti, prin emiterea dispoziţiei nr. 44 din 5 august 2004, dispoziţie prin care s-a respins notificarea, pentru că terenurile care se află pe raza comunei Logreşti „au intrat sub regimul legilor fondului funciar".
A reţinut instanţa de apel, că „întrucât din certificatul 3633/91 emis de Arhivele Statului Gorj, din notificarea formulată şi din susţinerile reclamantei rezultă că suprafaţa de 3,39 ha solicitată are destinaţia de teren arabil extravilan, în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că acest teren face obiectul legii fondului funciar şi excede domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001".
De aceea, susţinerile reclamantei privind refuzul punerii în executare a deciziei civile nr. 2152/2004 a Curţii de Apel Craiova, precum şi cele privind restituirea terenului sunt neîntemeiate. De asemenea, sunt neîntemeiate criticile privind neacordarea daunelor morale, cominatorii, deoarece Legea nr. 10/2001 nu prevede astfel de sancţiuni şi despăgubiri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., a arătat că în mod greşit prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut că nu există dovezi că terenul a cărui restituire s-a cerut este disponibil şi că nu a intrat sub incidenţa procedurilor prevăzute de legile fondului funciar.
Recurenta a susţinut că sunt îndeplinite dispoziţiile Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi că a dovedit că terenul este intravilan, iar tribunalul şi instanţa de apel se contrazic, pentru că prin dispoziţia nr. 44 din 5 august 2004 s-a respins notificarea cu privire la restituirea terenurilor ce se află pe raza comunei Logreşti. Din dispoziţia emisă de primar rezultă că terenul a fost restituit conform legii fondului funciar, însă, susţine recurenta că şi ea era îndreptăţită, în calitate de moştenitoare a autorilor C.A. şi Elisabeta, să primească terenul în suprafaţă de 3,9 ha, în baza legii fondului funciar, iar Comisia locală a Primăriei Logreşti, prin B.I., a refuzat să execute Decizia civilă nr. 2152 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Soluţia respingerii acţiunii pronunţată de prima instanţă, păstrată prin Decizia atacată, este legală, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Recurenta-reclamantă, prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria Tg. Cărbuneşti, la data de 25 martie 2005, a chemat în judecată pe primarul B.I. de la Primăria Logreşti, judeţul Gorj, pentru refuz în executarea deciziei civile nr. 2152 din 30 iunie 2004 emisă de Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu prevederile Legii nr. 29/1990, art. 1.
Judecătoria Tg. Cărbuneşti a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ, iar această instanţă, prin încheierea dată la 6 iulie 2005, a scos cauza de pe rolul secţiei comerciale şi de contencios administrativ şi a trimis-o secţiei civile de la acelaşi tribunal.
Prin cererea aflată la fila 5 din dosarul tribunalului, reclamanta a solicitat să se constate reaua voinţă a pârâtului pentru neretrocedarea suprafeţei de 3,90 ha teren agricol.
Prin Decizia civilă nr. 2152 din 30 iunie 2004, a cărei executare s-a cerut de către recurenta-reclamantă, primarul nu a fost însă obligat să retrocedeze terenul arabil în suprafaţă de 3,90 ha, situat pe teritoriul comunei Tg. Logreşti.
Prin această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a păstrat sentinţa civilă nr. 19 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Gorj, sentinţă prin care Primăria comunei Tg. Logreşti a fost obligată să se pronunţe, prin dispoziţie motivată, asupra notificării nr. 252 din 22 octombrie 2001 formulată de reclamantă.
Obligaţia stabilită prin aceste hotărâri a fost aceea de a se emite dispoziţie prin care să fie soluţionată notificarea transmisă de recurentă primăriei, iar primarul şi-a îndeplinit această obligaţie anterior datei când s-a formulat acţiunea, emiţând dispoziţia nr. 44 din 5 august 2004, comunicată recurentei la data de 6 august 2004. Prin această dispoziţie a fost respinsă notificarea, cu motivarea că terenurile solicitate au regimul stabilit de legile fondului funciar, iar în dispoziţie există menţiunea că „se are în vedere Decizia nr. 2152/2004 a Curţii de Apel Craiova".
Prin urmare, deşi obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească invocată fusese executată anterior înregistrării acţiunii formulate de recurenta-reclamantă, aceasta a cerut ca primarul să fie obligat să pună în executare Decizia Curţii de Apel Craiova.
Prin notificarea adresată Primăriei comunei Tg. Logreşti recurenta-reclamantă a solicitat să-i fie restituit terenul situat în satul Popeşti „unde se află S.M.A., cât şi toată cureaua", fără să precizeze care este suprafaţa de teren solicitată, însă în cursul procesului a arătat că cererea sa priveşte terenul agricol în suprafaţă de 3,9 ha, situat pe teritoriul comunei Tg. Logreşti, iar din adresa nr. 4087 din 29 noiembrie 2003, emisă de Consiliul local Berleşti, aflată la fila 23 din dosarul tribunalului, rezultă că pe teritoriul comunei Tg. Logreşti recurenta a avut numai suprafaţa de 3,9 ha teren agricol.
Faţă de probele administrate în cauză şi de susţinerile recurentei, terenul agricol în suprafaţă de 3,9 ha situat pe teritoriul comunei Tg. Logreşti, care face obiectul pricinii, are regimul juridic stabilit de legile fondului funciar.
În declaraţia de recurs, recurenta a susţinut că era îndreptăţită să primească terenul în baza legii fondului funciar, iar prin cererile formulate în cursul procesului a arătat că terenul este agricol şi a fost preluat de stat în baza Decretului nr.83/1949.
Or, art. 39 din Legea nr. 18/1991 dispune „Persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute de art. 9".
Faptul că terenul are regimul stabilit de legea fondului funciar rezultă şi din titlul de proprietate nr. 1503503 din 15 ianuarie 2007, depus de recurentă la dosar, emis pentru suprafaţa de 1,81 ha teren.
Recurenta a precizat în concluziile scrise înregistrate la data de 14 mai 2007, că pentru parte din terenul în suprafaţă de 3,9 ha obţinut prin hotărârea a cărei executare se cere i-a fost eliberat titlu de proprietate emis la data de 15 ianuarie 2007, iar în concluziile scrise înregistrate la data de 12 mai 2008 a arătat că a formulat cerere în baza legii fondului funciar pentru terenul în suprafaţă de 3,9 ha şi că această suprafaţă intră sub incidenţa legii fondului funciar.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru o parte din terenul care face obiectul pricinii nu face posibilă aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru restul terenului, neacordat după procedura stabilită de Legea nr. 18/1991, deoarece, faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul nu intră sub incidenţa acestei legi, iar valorificarea dreptului de către recurentă se putea realiza în cadrul procedurii prevăzute de legea fondului funciar, folosind toate căile de atac prevăzute de această lege.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.A.M. împotriva deciziei nr. 721 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2989/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
