ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 339
Dosar nr. 2549/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 februarie 2005, prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cu nr. 2549/2005, numiţii G.C. şi G.M. au atacat în contradictoriu cu intimaţii I.D., I.A., SC C. SA şi Municipiul Bucureşti prin Primar general, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Decizia civilă nr. 33 din 11 ianuarie 2005 a aceleiaşi instanţe.
Motivându-şi cererea au arătat că respingându-le ca tardivă cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 2731 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a omis, dintr-o eroare materială, să se pronunţe asupra cererii lor de repunere în termen, formulată prin notele scrise depuse în dosarul Curţii de Apel nr. 663/2004, secţia a III-a civilă. În acest mod instanţa a încălcat şi dispoziţiile legale referitoare la competenţa materială, pronunţând o decizie anulabilă.
Intimaţii I.D. şi I.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a contestaţiei în anulare.
Au fost ataşate dosarele cauzei, din examinarea cărora Înalta Curte reţine caracterul nefondat al contestaţiei.
Susţinerea potrivit căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi omis să cerceteze problema eventualei repuneri în termenul de formulare a cererii de revizuire este contrazisă de însuşi conţinutul deciziei atacate. Astfel, în motivarea acesteia (fila 3) se arată:
„Potrivit prevederilor art. 103 C. proc. civ., sancţiunea decăderii nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de la îndeplinirea actului procedural printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, deci într-un caz de forţă majoră.
De menţionat că revizuienţii, la termenul de judecare al cererii de revizuire, nu au mai solicitat o repunere în termen în baza art. 103 C. proc. civ. pe care o făcuseră în faţa instanţei Curţii de Apel Bucureşti, înainte ca aceasta să-şi decline competenţa de soluţionare a cauzei, prin notele scrise depuse la dosar.
În orice caz adeverinţele medicale depuse nu pot face dovada unei împrejurări mai presus de voinţa revizuienţilor, care să fi împiedicat pe aceştia să formuleze în termen cererea".
Rezultă aşadar cu evidenţă că întreaga susţinere şi motivare a contestaţiei în anulare au la bază o afirmaţie nereală, astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ., contestatorii vor fi obligaţi la cheltuieli de judecată către intimaţii I.D. şi A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii G.C. şi G.M. împotriva deciziei nr. 33 din 11 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă contestatorii G.C. şi G.M. la 400 RON cheltuieli de judecată către intimaţii I.A. şi I.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3446/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 335/2006. Civil → |
|---|
