ICCJ. Decizia nr. 3140/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3140
Dosar nr.4110/39/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1920/C din 26 aprilie 2005, contestatoarea G.L. a solicitat Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Fălticeni şi Ministerul Finanţelor Publice, să dispună anularea dispoziţiei nr. 543/2005, emisă de prima intimată şi să admită cererea de acordarea despăgubirilor băneşti solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul (teren în suprafaţă de 476 mp şi casă de locuit-demolată) expropriat în baza Decretului nr. 128/1987.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1155 din 11 iulie 2006, a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri în sumă de 115.452.066 lei.
Instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 543/2005, Primăria municipiului Fălticeni a respins cererea de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul în litigiu şi a stabilit ca valoare echivalentă în limita căreia urmau să se acorde celelalte măsuri reparatorii, suma de 228.785.337 lei (ROL) -sumă cu mult inferioară celei stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauză de inginerul M.M., respectiv de 1.154.520.660 Rol.
În aplicarea art. 11 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 10/2001 republicată, instanţa a reţinut că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în schimb, cu acordul persoanei îndreptăţite sau în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de restituire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, potrivit deciziei nr. 270 din 2 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice în limita căreia a fost declarat apelul, a fost înlăturată, cu motivarea că reclamanta a optat pentru despăgubiri băneşti şi, conform art. 37 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data introduceri contestaţiei, la nivelul Ministerului Finanţelor Publice se centralizau notificările şi ofertele de acordare a despăgubirilor băneşti, cadrul procesual fiind corect stabilit.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelantul, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs a fost reiterată excepţia calităţii procesuale pasive, susţinându-se în esenţă, că prevederile art. 37 din Legea nr. 10/2001 în forma existentă la data introducerii contestaţiei, avute în vedere de instanţa de apel pentru respingerea apelului, se referă doar la centralizarea notificărilor şi a ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti soluţionate în faza administrativă a procedurii, aplicarea acestora neputând fi extinsă în sensul conferiri calităţii procesuale Statului Român şi în cazul litigiilor prin care se solicită acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Recurentul a formulat critici şi pe fondul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat.
Contestaţia introductivă, care viza cuantumul şi felul măsurilor reparatorii oferite prin dispoziţia nr. 543/200, emisă de intimata Primăria municipiului Focşani, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, iar în cursul procesului nu s-a invocat de vreuna dintre părţi că emitenta dispoziţiei atacate nu ar fi unitatea competentă conform legii speciale de reparaţie să soluţioneze notificările privind acordarea de despăgubirii pentru imobilul expropriat.
În acest cadru procesual, au calitate procesuală exclusiv titularul cererii de chemare în judecată (calitate procesuală activă) şi emitentul dispoziţiei (calitate procesuală pasivă), citarea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice pentru eventuala opozabilitate a hotărârii judecătoreşti fiind lipsită de temei legal.
Conform Legii nr. 10/2001, în forma în vigoare la data pronunţării contestaţiei, Ministerul Finanţelor Publice putea avea calitate procesuală pasivă în faza judiciară a procedurilor reglementate prin actul normativ analizat doar în două situaţii, expres şi limitativ prevăzute de art. 26 alin. (3) şi art. 31 alin. (4) şi (7), nici una dintre acestea nefiind incidentă în cauza dedusă judecăţii.
Nici modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005 nu justifică o opinie contrară.
De altfel, soluţia adoptată de prima instanţă, în sensul constatării dreptului contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri acordate în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005) în alt cuantum decât cel stabilit prin dispoziţia atacată, emisă de Primăria municipiului Fălticeni, confirmă lipsa legitimităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, în sarcina căruia nu a fost reţinută vreuna din obligaţiile reglementate de legea specială de reparaţie.
Pentru considerentele prezentate care fac inutilă analiza criticilor formulate pe fondul cauzei, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia în sensul admiterii apelului şi să schimbe în parte sentinţa tribunalului, în sensul respingerii contestaţiei faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 270 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Modifică Decizia menţionată şi admiţând apelul declarat de aceeaşi pârât.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1155 din 11 iunie 2006 a Tribunalului Suceava în sensul că:
- respinge contestaţia formulată de reclamanta G.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3176/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 313/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
