ICCJ. Decizia nr. 3152/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3152
Dosar nr. 350/103/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 350/103 din 18 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Piatra Neamţ, solicitând instanţei să-i fie retrocedat terenul în suprafaţă de 61 mp, situat în incinta Şcolii nr. 8 din municipiul Piatra Neamţ, expropriat prin Decretul nr. 78/1977, teren care este liber de construcţii, iar pentru diferenţa de 201,7 mp teren, ocupat de şcoală, a solicitat retrocedarea în compensaţie cu alt teren situat în intravilanul municipiului Piatra Neamţ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de moştenitor legal al defuncţilor S.I.A. şi M. este persoană îndreptăţită la restituirea imobilului – teren în suprafaţă de 1316,7 mp şi casă de locuit, expropriate prin Decretul nr. 78/1977 şi nr. 270/1989.
La prima zi de înfăţişare, reclamantul a completat obiectul cererii de chemare în judecată solicitând instanţei obligarea Primăriei municipiului Piatra-Neamţ să se pronunţe prin decizie motivată, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, asupra cererii de restituire în natură a imobilului, respectiv să răspundă notificării nr. 25 din 21 mai 2001, sub sancţiunea obligării pârâtei la plata daunelor moratorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la data emiterii unei dispoziţii motivate.
Prin sentinţa civilă nr. 500/C din 24 aprilie 2007, Tribunalul Neamţ a admis în parte acţiunea civilă completată formulată de reclamantul S.D.; a obligat pârâtul să soluţioneze prin dispoziţie motivată, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului situat în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, expropriat, prin Decretul nr. 78/1977; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat formulată de pârât prin întâmpinare; a respins, ca inadmisibilă, cererea de retrocedare în natură a suprafeţei de teren de 61 mp, situată în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, expropriat prin Decretul nr. 78/1977; a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.
Prin Decizia nr. 349 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, a fost respins apelul declarat de reclamantul S.D. împotriva sentinţei civile nr. 500/C din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Neamţ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
În cauză, pârâtul Primarul municipiului Piatra Neamţ a invocat prin întâmpinarea formulată în cauză excepţia autorităţii lucrului judecat în ceea ce priveşte cererea de restituire în natură a suprafeţei de 61 mp teren, situată în Municipiul Piatra Neamţ, expropriată prin Decretul nr. 78/1977. Această excepţie de fond peremtorie absolută nu operează în cauză, întrucât nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi între prezentul litigiu şi procesul civil soluţionat prin sentinţa civilă nr. 200/C/2001 a Tribunalului Neamţ, definitivă şi irevocabilă. Tribunalul a constatat că temeiul sau cauza juridică a celor două acţiuni diferă în condiţiile în care, dacă în prezentul litigiu reclamantul a solicitat retrocedarea în natură, în baza Legii nr. 247/2005, a suprafeţei de 61 mp, prin procesul soluţionat prin sentinţa civilă menţionată, instanţa legal investită a analizat cererea dedusă judecăţii în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 33/1994, procedură ce s-a finalizat prin pronunţarea de către tribunal a unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.
Noua acţiune formulată în baza Legii nr. 247/2005 este inadmisibilă, atât timp cât reclamantul nu a urmat procedura specială prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001, iar hotărârea obţinută a tranşat în mod definitiv şi irevocabil situaţia juridică a suprafeţei de teren de 61 mp, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de retrocedare, în condiţiile în care pentru acest teren expropriat s-a realizat pe deplin scopul pentru care a fost preluat, respectiv edificarea Şcolii nr. 8 din Piatra Neamţ.
Tribunalul a constatat admisibilitatea în cauză doar a cererii formulate de reclamant în completarea acţiunii principale având ca obiect obligarea Primarului Municipiului Piatra Neamţ de a emite, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, o dispoziţie motivată prin care să se soluţioneze notificarea nr. 25 din 21 mai 2001. Cum această obligaţie imperativă reglementată pentru realizarea scopului Legii nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită de pârât până la data introducerii acţiunii (18 decembrie 2006), instanţa a constatat admisibilă cererea formulată în cauză, simpla scurgere a timpului neconducând la exonerarea pârâtului de executarea obligaţiilor legale.
În ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii, calculate pe zi de întârziere, instanţa a reţinut că Legea nr. 10/2001 nu prevede nicio sancţiune pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, reglementat prin art. 23 alin. (1) din acest act normativ.
Împotriva deciziei nr. 349/C din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul S.D., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi susţinând următoarele:
Instanţa de apel a ignorat împrejurarea că la dosar a fost depusă copia notificării nr. 25 din 21 mai 2001, notificare ce a fost adresată Primăriei Piatra-Neamţ în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, din care rezultă că din totalul suprafeţei de teren de 262,72 mp, reclamantul a solicitat în natură 61 mp, iar pentru restul de 201,72 mp a solicitat despăgubiri băneşti, precum şi împrejurarea că, ulterior, conform modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat, pentru suprafaţa de teren de 201,72 mp, compensaţie cu alt teren.
Primăria municipiului Piatra Neamţ a eludat dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, precum şi toate actele depuse de reclamant la dosar, propunând acordarea despăgubirilor numai pentru suprafaţa de teren de 221,712 mp menţionată în notificarea nr. 25 din 21 mai 2001 şi nu pentru suprafaţa de 262, 72 mp
În mod greşit a reţinut Curtea de Apel Bacău că reclamantul nu a urmat procedura specială prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001 şi că restituirea în natură nu este posibilă, iar instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de retrocedare în natură a suprafeţei de 61 mp teren pentru motivul că reclamantul ar fi solicitat-o odată cu suprafaţa de 1054 mp teren.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din notificarea nr. 25 din 21 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 221,72 mp sau prin echivalent, iar prin notificarea nr. 24460 din 17 octombrie 2001, reclamantul a formulat, de fapt, o precizare a notificării nr. 25 din 21 mai 2001, solicitând ca, din suprafaţa totală de teren de 262,72 mp, să îi fie restituită în natură suprafaţa de 61 mp.
Întrucât pârâtul nu s-a pronunţat asupra notificării formulate, aşa cum avea obligaţia conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, în mod corect a fost admisă cererea precizată a reclamantului, de obligare a pârâtului la emiterea dispoziţiei motivate.
Conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin Decizia sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Cum această obligaţie imperativă reglementată pentru realizarea scopului Legii nr. 10/2001 nu a fost îndeplinită de pârât până la data introducerii acţiunii, în mod legal instanţele au constatat ca admisibilă cererea formulată în cauză, simpla curgere a timpului neconducând la exonerarea pârâtului de executarea obligaţiilor sale.
În mod corect s-au pronunţat instanţele şi cu privire la capătul de cerere privind retrocedarea în natură a suprafeţei de teren de 61 mp, situată în incinta şcolii nr. 8 din Piatra-Neamţ, expropriată prin Decretul nr. 78/1977 şi utilizată în scopul pentru care s-a făcut exproprierea, respectiv edificarea şcolii nr. 8 din Piatra-Neamţ.
Este de reţinut că, soluţionând procesul civil având ca obiect cererea de retrocedare în baza Legii nr. 33/1994 a suprafeţei de teren de 61 mp., situată în Municipiul Piatra Neamţ, fomulată de reclamantul din prezentul litigiu, prin sentinţa civilă nr. 200/C din 11 septembrie 2001, Tribunalul Neamţ a respins ca nefondată această cerere, hotărârea rămânând definitivă şi irevocabilă. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că retrocedarea acestui teren nu este posibilă, având în vedere că terenul expropriat a fost utilizat în scopul pentru care a fost preluat.
În prezentul litigiu, instanţele, constatând că, deşi, în speţă, nu operează excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de restituire în natură a suprafeţei de teren de 61 mp., nefiind îndeplinite condiţiile triplei identităţi, de obiect, cauză şi părţi între prezentul litigiu şi procesul civil soluţionat prin sentinţa civilă nr. 200/C/2001 a Tribunalului Neamţ- au statuat în mod corect că această suprafaţă de teren nu poate fi restituită în natură, fiind deja stabilit definitiv şi irevocabil, cu putere de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 200/C din 11 septembrie 2001 a Tribunalul Neamţ, că terenul nu este liber, ci afectat lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea. Acest aspect, care nu poate fi repus în discuţie fără încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare, este determinant pentru respingerea cererii de restituire în natură a terenului.
Soluţia este legală şi în ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere. Potrivit dispoziţiilor art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 459/2006, dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns să o îndeplinească prin aplicarea unei amenzi civile, la sesizarea creditorului.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că, pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese.
În fine, ultimul alineat prevede în mod expres că pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în acest articol nu se pot acorda daune cominatorii.
În atare situaţie, a obliga pârâtul la plata de daune cominatorii pentru nerespectarea obligaţiei de a face, adică de a soluţiona notificarea în termen de 60 zile de la data înregistrării acesteia, ar contraveni prevederilor art. 5803 C. proc. civ., care sunt pe deplin aplicabile în speţă.
Astfel fiind, constatând neincidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei nr. 349 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3040/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
