ICCJ. Decizia nr. 3320/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3320

Dosar nr. 1142/299/2006

Şedinţa publică din 26 mai 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, la 12 ianuarie 2006, reclamanţi C.I. şi C.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 4799 din 31 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 504 mp şi construcţia demolată situat în Bucureşti, imobil imposibil de restituit în natură.

Reclamanţii au cerut restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 252 mp şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul terenului sau atribuirea, în compensaţie, a unei suprafeţe de 504 mp în altă zonă a municipiului Bucureşti.

Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2820 din 16 februarie 2006, a declinat competenţa judecării pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1142 din 4 octombrie 2006, a respins ca nefondată acţiunea (contestată) formulată de reclamanţi. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul menţionat în cererea de chemare în judecată, construcţie şi teren, a fost preluat de stat, alături de alte imobile din vecinătate prin expropriere, în baza Decretului nr. 213/1966, de la autorii reclamanţilor, în scopul construirii unor blocuri de locuinţe şi a unui complex comercial. După preluare, construcţia a fost demolată, iar terenul este ocupat în prezent de un bloc de locuinţe cu trotuarul şi spaţiul verde aferente. Ca atare, se mai arată în considerentele sentinţei, imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanţii fiind, însă, îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, nedovedindu-se existenţa unui teren liber care să poată fi atribuit în compensaţie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 530A din 12 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentinţa primei instanţe.

Împotriva deciziei curţii de apel reclamanţi C.I. şi C.A. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.. Reclamanţii au cerut, prin recurs, pe baza expertizei tehnice aflate la dosar, fie restituirea în natură a unei suprafeţe de 239 mp şi acordarea unor despăgubiri pentru restul suprafeţei de teren de 264 mp, fie restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de numai 180 mp şi acordarea unor despăgubiri pentru restul terenului de 323 mp.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 din această lege, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren aferent, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul teren, iar conform art. 10 în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren liberă iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea aferentă servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Imobilul pentru care reclamanţii s-au adresat justiţiei a constat într-un teren pe care se afla construită o casă de locuit. Alături de alte imobile din vecinătate, imobilul în litigiu a fost expropriat în scopul construirii unor blocuri de locuinţe şi a unui complex comercial şi de deservire. După preluarea prin expropriere, construcţia a fost demolată şi terenul a primit destinaţia stabilită prin decretul de preluare.

Din actele dosarului rezultă că, prin expertiza topografică întocmită în scopul identificării imobilului (file 28-31), s-a stabilit că terenul expropriat este ocupat în prezent de construcţia unui bloc de locuinţe, trotuarul de lângă bloc şi o curte situată în spatele blocului.

Entitatea investită cu soluţionarea notificării a identificat cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi a verificat destinaţia actuală a terenului. S-a stabilit, astfel, că lângă blocul construit a fost amenajat trotuar, iar terenul neconstruit a fost amenajat ca o zonă de spaţiu verde în jurul blocului. Sub terenul neconstruit se află o conductă de gaz metan.

Terenul neconstruit este afectat unei utilităţi publice, fiind destinat să servească nevoile comunităţii care locuieşte în blocurile din vecinătate.

Stabilind, pe baza probelor administrate, că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren expropriat, prima instanţă şi instanţa de apel au hotărât, corect, că nu este posibilă restituirea în natură a unei părţi din teren, dar reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent.

Nu poate fi admisă nici cererea reclamanţilor de a li se acorda în compensaţie un alt teren de acelaşi dimensiuni deoarece probele administrate nu au dovedit existenţa unei suprafeţe de teren liber, care să poată fi atribuit în condiţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nici nu a schimbat natura ori înţelesul actului, iar Decizia pronunţată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, aşa încât urmează să fie respins recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.I. şi C.A. împotriva deciziei nr. 530/A din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2008.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3320/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs