ICCJ. Decizia nr. 316/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 316
Dosar nr. 615/64/2006
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 942 din 22 august 2006, Tribunalul Covasna a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte şi a transformat măsura de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 faţă de intimatul M.N. în măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a intimatului cu privire la statul Ungaria, de pe teritoriul căruia a fost returnat, precum cu privire la teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepţia celor pentru care face dovada că are drept de intrare, până la data de 26 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimului liberei circulaţii a cetăţenilor în străinătate, care a intrat în vigoare la data de 29 ianuarie 2006, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (1) şi (3) - (8), precum şi, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sau, după caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte.
Cum pârâtul se găseşte în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, instanţa a reţinut că se impune admiterea cererii dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta care a susţinut că se impunea ca prima instanţă să constate că cererea pe care a dedus-o judecăţii a rămas fără obiect, apreciind că instanţele judecătoreşti nu pot dispune măsura de transformare decât până la momentul expirării termenului de 6 luni prevăzut de lege, anume până la data 22 august 2006.
Prin Decizia civilă nr. 224/Ap. din 30 octombrie 2006 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada plăţii taxelor de timbru aferente apelului, caz în care, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, se impune anularea acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susţinând că din eroare instanţa de apel a anulat cererea pe care a dedus-o judecăţii deşi a expediat acestei instanţe dovada de plată a sumei de 12 lei, taxă timbru precum şi timbre judiciare în sumă de 0,90 lei.
Analizând critica formulată de reclamantă, care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Or, în speţă, deşi reclamanta a fost citată la data de 23 octombrie 2006, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 22 apel), cu menţiunea de a timbra cu suma de 12 lei, taxă timbru şi cu două timbre judiciare de 0,15 şi, respectiv, 0,30 lei, aceasta nu a făcut dovada plăţii sumelor de bani pentru termenul de judecată acordat la data de 30 octombrie 2006.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel la termenul de judecată mai sus arătat, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, a anulat apelul dedus judecăţii ca netimbrat.
Împrejurarea de fapt invocată de reclamantă prin recurs, anume faptul că a plătit taxele solicitate şi expediat către instanţă dovezile de plată este irelevantă atâta timp cât acestea au fost depuse şi înregistrate la instanţă abia la data de 31 octombrie 2006, adică după pronunţarea hotărârii judecătoreşti recurate.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 224 Ap din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5434/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 266/2006. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
