ICCJ. Decizia nr. 3177/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3177
Dosar nr. 9751/54/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1257/CIV/2006, reclamanta S.E. a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgu Jiu, pentru a se dispune modificarea dispoziţiei nr. 1138 din 13 februarie 2006, în sensul de a se constata că este îndreptăţită la despăgubiri şi pentru suprafaţa de 356 mp, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de teren de 417 mp, pentru care s-au solicitat despăgubiri şi cea de 61 mp expropriată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut de lege, pentru terenul de 417 mp ce a fost proprietatea autoarei sale, N.M., fostă R.G.M., mama sa, terenul făcând parte din suprafaţa de 2000 mp, pe care mama sa şi soţul ei l-au dobândit prin înscrisul sub semnătură privată din anul 1964.
Prin Decretul prezidenţial nr. 358 din 1976 a fost expropriată suprafaţa de 61 mp, pe numele R.G.M. şi încă o suprafaţă de 211 mp, pe numele D.C., pentru că în perioada premergătoare exproprierii a locuit şi folosit cu acordul autoarei o parte din construcţie şi teren, existând o promisiune de vânzare-cumpărare ce nu s-a finalizat, cum, de altfel, recunoaşte însuşi D.C., conform declaraţiei notariale pe proprie răspundere.
S-a mai arătat că, pe lângă suprafaţa de 61 mp şi 212 mp, a trecut abuziv la stat fără titlu şi suprafaţa de teren de 144 mp, astfel că în total sunt 417 mp, iar pentru diferenţa de până la 2000 mp, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1583 mp, în baza Legii nr. 18/1991.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 194 din 2 mai 2006, a respins contestaţia formulată, reţinându-se că reclamanta face dovada că este moştenitoare legală a autoarei N.M., în calitate de fiică şi de la care s-a expropriat în baza Decretului nr. 358/1976 o suprafaţă de 61 mp, situată în Tg. Jiu, şi pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, fără însă a dovedi că suprafaţa de 356 mp, diferenţă până la 417 mp solicitată prin notificare şi cea de 61 mp, pentru care s-a făcut propunerea menţionată, a fost preluată abuziv şi respectiv expropriată de la autoarea reclamantei.
S-a reţinut că, în mod corect a fost respinsă cererea şi cu atât mai mult, reclamanta nu a dovedit că este moştenitoarea numitului D.C., de la care a fost expropriată suprafaţa de 212 mp, şi nici a numitului R.G., fostul soţ al mamei sale, de la care provine terenul.
Instanţa a mai reţinut că este fără relevanţă procura specială dată de R.G. reclamantei S.E., întrucât notificarea a fost formulată de reclamantă doar în numele său personal şi ca moştenitoare legală a mamei sale N.M.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 665 din 13 septembrie 2006, a respins apelul ca nefondat, menţinând, astfel, soluţia primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, ca şi în apel că terenul a fost expropriat de la autoarea sa, fiind trecut în mod greşit D.C. cu suprafaţa de 212 mp, iar suprafaţa de 144 mp a fost luată abuziv de către stat şi cu atât mai mult D.C. a confirmat că nu a avut niciodată rol agricol, nu a fost proprietar, fiind doar chiriaş, astfel că terenul de 212 mp nu aparţine acestuia.
Reclamanta mai susţine că nu era necesară includerea lui R.G. în notificare, având în vedere procura specială dată de acesta reclamantei, astfel că nu este de acord cu hotărârea pronunţată, pentru că în urma divorţului dintre autoarea sa şi fostul soţ, precum şi a raportului de expertiză, fiecăruia din soţi i-au revenit câte 1004 mp, situaţie în care mamei sale N.M., fostă R., îi reveneau 205 mp, adică suprafeţele de 61 mp şi 144 mp.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi primite, neexistând motive de schimbare a hotărârii pronunţate.
Aşa cum, de altfel, au reţinut instanţa de apel şi cea de fond, reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a suprafeţei de 356 mp şi nu prezintă relevanţă juridică faptul că prin actul de vânzare-cumpărare din 30 ianuarie 1980 s-au înstrăinat numai imobilul construcţie, terenul aferent de 698 mp trecând în proprietatea statului, iar autoarei reclamantei i s-a atribuit în folosinţă numai suprafaţa de 100 mp, în calitate de dobânditor al construcţiei.
Aşa cum s-a arătat, nici declaraţia autentificată sub nr. 7158 din 3 decembrie 2003 nu poate modifica datele problemei, în sensul că terenul a fost trecut la D.C. în mod greşit şi că el era proprietatea lui R.G., în condiţiile în care, chiar având procură specială de la acesta, notificarea aflată la fila 2 din dosarul de fond, a fost formulată de reclamantă în calitatea ei de moştenitoare a autoarei N.M., fără a-şi manifesta intenţia de a acţiona în numele lui R.G. şi pentru acesta.
Deci instanţa a fost investită numai în aceste limite, cu privire la persoana reclamantei şi asupra bunurilor rămase de la autoarea sa N.M., iar nu asupra celor preluate de stat de la D.V.C., care este trecut cu o suprafaţă de 212 mp în anexa privind exproprierea.
De altfel, nu s-a demonstrat că alte suprafeţe din cele solicitate au fost preluate abuziv de către stat.
Faţă de cele mai sus reţinute, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr. 665 din 13 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3178/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
