ICCJ. Decizia nr. 3178/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3178
Dosar nr. 14574/1/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 2320 din 14 martie 2003 contestatorii M.A., S.I., OG şi O.M. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 54 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul comunei Sângeorgiu de Mureş prin care li s-a respins notificarea prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului „Hotel Pavilion Tratament", compus din 12 camere, grup sanitar, bucătării şi terenul aferent în suprafaţă de 400 mp, cuprins în C.F. nr. 521/II Sângeorgiu de Mureş, transcris în C.F. nr. 1034/II Sângeorgiu de Mureş.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că imobilul solicitat a fost proprietatea soţilor F.I. şi F.M., născută O., ai căror nepoţi sunt contestatorii şi a fost trecut în proprietatea statului fără titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 9 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis contestaţia, s-a dispus anularea deciziei atacate şi restituirea în natură către contestatori a imobilului „Hotel Pavilion Tratament", construcţie şi teren aferent de 400 mp. înscris în C.F. nr. 521/II Sângeorgiu de Mureş, în prezent C.F. 4089, nr. top 530/1/2/2/2 situat în comuna Sângeorgiu de Mureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că solicitanţii contestatori au făcut dovada calităţii de moştenitori legali ai foştilor proprietari tabulari şi au efectuat procedura prealabilă cerută imperativ de Legea nr. 10/2001, respectiv termenele prevăzute de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei şi în consecinţă respingerea contestaţiei pronunţată în cauză, susţinându-se că imobilul în litigiu face parte din incinta Băilor Sărate şi deci intră sub incidenţa art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că Băile Sărate Sângeorgiu de Mureş au fost naţionalizate în anul 1948 iar contractul de vânzare-cumpărare dintre M.M. şi F.I. a fost încheiat în anul 1957, invocându-se şi dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 faţă de care cererea contestatorilor care a fost introdusă la tribunal la data de 23 aprilie 2003 este prescrisă.
Prin Decizia civilă nr. 139/A din 14 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că reclamanţii au respectat termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 în toate demersurile făcute de ei şi că pârâta nu a depus documente din care să rezulte că imobilul se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a procedat la restituirea în natură a imobilului, în condiţiile în care acesta aparţine domeniului public de interes local iar prin actele prezentate, contestatorii nu au reuşit să facă dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite.
Prin Decizia nr. 6397 din 6 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de proprietate intelectuală s-a admis recursul, s-a casat Decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru respingerea apelului.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că în speţă nu s-a administrat nicio probă care să ateste calitatea reclamanţilor de moştenitori ai defuncţilor F.I. şi F.M., că din probele administrate nu rezultă modalitatea în care imobilul a fost trecut în proprietatea statului şi dacă la data preluării –cu sau fără titlu- pretinşii autorii ai reclamanţilor mai deţineau proprietatea acestora.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. 14/2006/C şi s-a administrat proba cu acte, emanate de la părţi şi de la entităţi locale şi naţionale.
Prin Decizia civilă nr. 154/A din 4 iunie 2006 pronunţată de această instanţă s-a respins ca nefondat apelul declarat de primăria comunei Sângeorgiu de Mureş împotriva sentinţei civile nr. 483/2003 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2320/2003.
În motivarea acestei decizii, s-au reţinut, în esenţă, următoarele: faţă de înscrierile făcute în C.F. rezultă că numiţii F.I. şi F.M., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza unui contract de vânzare-cumpărare în anul 1957, aceste înscrieri fiind opozabile tuturor, inclusiv apelantei, atâta timp cât înscrierile respective nu au fost rectificate sau modificate, iar pe de altă parte apelanta nu a făcut dovada că deţine un titlu valabil asupra acestui imobil.
S-a mai reţinut că din actele de stare civilă depuse de contestatori rezultă calitatea de moştenitori a acestora după cei doi defuncţi care au figurat în C.F. ca proprietari ai imobilului şi ca atare contestatorii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul prevederilor art. 4, respectiv art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de critica formulată de apelantă vizând faptul că dispoziţia nu a fost contestată în termenul de prescripţie prevăzut de art. 46 alin. (59 din Legea nr. 10/2001 [în prezent art. 45 alin. (5)], instanţa a reţinut că acest termen de prescripţie este aplicabil acţiunilor în constatarea nulităţii actelor de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, iar în prezenta cauză instanţa a fost investită cu o contestaţie formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş prin Primar, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând drept temei juridic dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului şi a dispune respingerea contestaţiei formulată în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, că atât instanţa de apel cât şi cea de fond, au făcut o apreciere eronată a copiei fidele a C.F. nr. 1034 Sângeorgiu de Mureş, reţinând că proprietarii deposedaţi ai imobilului ar fi numiţii F.I. şi F.M., iar soluţia dată este total greşită, bazată pe o motivare contradictorie şi dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, de măsurile reparatorii neputând beneficia şi moştenitorii unor persoane care nu pot fi considerate persoane deposedate.
Intimatul reclamant M.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
În considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă, recursul poate fi promovat când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În susţinerea acestui motiv de recurs recurenta a invocat interpretarea eronată a unora din probele administrate în cauză- respectiv foaia de C.F. ceea ce reprezintă însă un eventual motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Considerentele deciziei recurate permit să se constate că elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în cauză, iar legea aplicabilă speţei nr. 10/2001 nu a fost încălcată în litera şi spiritul ei, nu a fost interpretată eronat şi nici aplicată greşită astfel că în cauză nu-şi găsesc incidenţa prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la problematica de fond, trebuie menţionat că în regimul de carte funciară, cum este cazul în speţă, înscrierea în cartea funciară are efect constitutiv de drepturi reale.
Atât prin dispoziţiile anterioare ale Decretului-lege nr. 115/1938, cât şi prin cele actuale ale Legii nr. 7/1997, s-a prevăzut expres că dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul acesteia, înscrierile în cartea funciară fiind opozabile terţilor.
În cauză, din menţiunile făcute în cartea funciară, a rezultat că s-a înscris dreptul de proprietate al numiţilor F.I. şi F.M. în anul 1957, înscrieri care nu au fost rectificate sau modificate.
Nu poate fi primită nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Contrar susţinerilor recurentei, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în considerentele deciziei pronunţate în apel fiind prezentate în mod corect şi judicios atât situaţia de fapt cât şi corelarea cu dispoziţiile legale aplicabile.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş, prin Primar împotriva deciziei nr. 154/A din 4 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3177/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3176/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
