ICCJ. Decizia nr. 32/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.32.
Dosar nr.28014/1/200.
Nr. vechi 8615/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiului Rădăuţi, prin Primar, Ministerul Finanţelor Publice, Ş.N. şi Ş.T., restituirea în natură a imobilului casă cu anexe şi terenul aferent, situat în Rădăuţi, judeţul Suceava.
În motivarea acţiunii reclamantul a precizat că imobilul în discuţie a fost proprietatea sa, dobândit prin moştenire de la G.R. şi a trecut în proprietatea Statului Român prin Decizia nr. 601/1975 a fostului Consiliu popular al judeţului Suceava, ca urmare a faptului că în anul 1972 a plecat din ţară, stabilindu-se în Israel. El a mai arătat că, deşi în Decizia de preluare a imobilului s-a reţinut că trecerea în proprietatea statului s-a făcut cu despăgubiri, el nu a primit nici o sumă de bani cu acest titlu, iar în prezent imobilul este locuit de pârâţii Ş., care au cumpărat imobilul în calitate de foşti chiriaşi.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 808 din 10 decembrie 2002, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că reclamantul a fost despăgubit, dovada neîncasării acestor despăgubiri nefiind făcută în cauză şi că restituirea nu este posibilă deoarece imobilul a fost vândut chiriaşilor.
Împotriva sentinţei reclamantul a declarat apel.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 88 din 4 noiembrie 2003, a respins apelul ca nefondat, menţinând, deci, soluţia primei instanţe.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a greşit reţinând că nu şi-a dovedit afirmaţia potrivit căreia nu ar fi primit despăgubiri pentru imobil, că, deşi instanţa nu a fost investită cu solicitarea sa de a-i acorda măsuri reparatorii, totuşi Legea 10/2001 prevede posibilitatea acordării acestora, în ipoteza imposibilităţii restituirii în natură, precum şi greşita motivare a instanţei cu privire la neacordarea despăgubirilor.
Recursul este nefondat.
Comparând motivele de recurs formulate de reclamant cu acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, rezultă în mod evident că acestea sunt contrare petitului acţiunii.
Nu rezultă din nici un înscris al dosarului şi nu există nici o precizare de acţiune în sensul susţinut de acesta prin motivele de recurs, ca de altfel, şi prin motivele apelului, că ar fi solicitat constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 37/2002.
Motivele invocate sunt neîntemeiate.
Este adevărat că art. 1 pct. 1 din Legea 10/2001 stabileşte că imobilele preluate de stat se restituie de regulă în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii, prin echivalent.
Dar reclamantul, prin cererea introdusă, nu a investit instanţa cu o cerere de acordare a unor eventuale despăgubiri şi nici de la municipiul Rădăuţi nu le-a cerut.
De altfel, art. 21 din Legea 10/2001 prevede o anume procedură specială de urmat de către cei ce solicită despăgubiri.
Faţă de situaţia potrivit căreia imobilul este ocupat de persoanele care l-au cumpărat, deci este ocupat cu just titlu, în speţă contractul de vânzare-cumpărare nefiind anulat de vreo instanţă de judecată, restituirea în natură nu este posibilă, dar nici acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece recurentul nu le-a solicitat aşa cum prevede art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, recursul apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.M.I. împotriva deciziei nr. 88 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3154/2006. Civil → |
|---|
