ICCJ. Decizia nr. 3218/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3218
Dosar nr. 37969/1/200.
Nr. vechi 15380/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ.:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 9 aprilie 2003, reclamanţii: B.A., M.A. şi S.M. au chemat în judecată pe pârâţii A.P.A.P.S. Bucureşti, Primăria Comunei Schitu prin primar şi Ministerul Finanţelor Publice pentru obligarea acestora la plata sumei de 3 miliarde lei reprezentând c/valoarea unei mori şi a inventarului acesteia inclusiv locuinţa de serviciu, bun naţionalizat de la autorul lor, S.D.
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 237 din 2 decembrie 2003 a admis acţiunea.
A obligat pe primarul comunei Schitu judeţul Giurgiu să emită dispoziţie motivată cuprinzând oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului construcţie nouă, utilaje, inventar agricol stabilită la 4.326.268.723 lei conform opţiunii reclamantului, prin anularea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare.
Au fost respinse excepţiile privind prematuritatea acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele A.P.A.P.S şi Primăria comunei Schitu.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 şi care în temeiul art. 4 au notificat Primăria cu cererea lor de revendicare.
S-a mai constatat că bunul revendicat clădire cu destinaţie de moară cu valţ dublu, instalaţii, accesorii a fost preluată în proprietate de stat în temeiul Legii nr. 119/1948 iar instituţia sesizată cu notificarea de către reclamanţi nu a răspuns în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a mai constatat că în procedura legii speciale, petiţionarul nu este obligat să aştepte rezolvarea modificării peste termenul de 60 zile şi că nu s-a dat un răspuns în acest interval. Pe cale de consecinţă s-a dispus în temeiul art. 9 alin. (2), art. 10 pct. 8, art. 11, art. 12 alin. (4), art. 18 lit. e) şi art. 23 şi art. 41 din Legea nr. 10/2001 obligarea primarului să emită dispoziţie motivată cuprinzând oferta de despăgubire prin echivalent în limita valorii constatată în urma efectuării expertizei tehnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 646 din 20 aprilie 2004 a admis apelul D.G.F.P. Giurgiu a schimbat în parte sentinţa şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere pentru stabilirea de despăgubiri de către instanţă.
Instanţa de apel a examinat cauza in perspectiva dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că instalaţiile şi utilajele care au fost preluate odată cu imobilul nu fac obiectul reglementărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi ca atare nu există obligaţie de despăgubire.
În respectarea procedurii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, oferta de despăgubire trebuie făcută prin decizie sau dispoziţie motivată şi cu privire la aceasta, petiţionarul să-şi exprime o opinie. S-a constatat că în cauză nu există o ofertă de despăgubire făcută de primar cu avizul Ministerului Finanţelor conform dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001, s-a considerat în raport de aceste prevederi, că instanţa nu se poate substitui primarului.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat în termen legal recurs.
S-a criticat hotărârea faţă de împrejurarea că apelul deşi nu a fost motivat el a fost admis, înlăturându-se în mod nelegal determinarea valorică.
S-a mai criticat aprecierea că bunurile mobile accesorii nu fac parte din patrimoniul supus restituirii conform Legii nr. 10/2001.
În sfârşit s-a mai arătat că D.G.F.P. Giurgiu nu avea calitatea să promoveze în nume propriu, apel, ci numai în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, ceea ce nu rezultă din dosar.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru următoarele motive:
Sentinţa civilă nr. 237/2003 a Tribunalului Giurgiu a fost atacată cu apel de D.G.F.P. Giurgiu la 2 februarie 2004, cu neobservarea dispoziţiilor art. 287 C. proc. civ.
Instanţa a respins excepţia nulităţii apelului şi a analizat cauza făcând aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii. Când apelul nu este motivat analiza va purta numai asupra celor invocate în primă instanţă conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
În instanţa de fond apelantul nu a formulat nici o întâmpinare nu a ridicat excepţii şi nici nu a depus concluzii scrise.
Cu alte cuvinte nu şi-a exprimat nici o opinie în legătură cu pretenţiile reclamanţilor. Cei care au ridicat excepţia şi au formulat
apărări, Primăria şi A.P.A.P.S., unul dintre aceştia fiind în final obligat (Primăria) nu au atacat sentinţa.
Constatările instanţei de apel se situează aşadar din perspectiva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Giurgiu în afara dispoziţiilor procedurale. Analiza pe fond cât priveşte considerarea că instanţa nu se poate substitui primăriei se situează şi ea în afara cadrului legal prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Instanţa de fond a stabilit în mod legal că prin nesoluţionarea în termenul legal a notificării Primăria este în culpă în raport de obligaţiile ce-i revin potrivit art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, în realizarea controlului judiciar, instanţa a restabilit obligaţiile ce revin potrivit legii instituţiei sesizate cu notificarea. Instanţa nu s-a substituit nici unei părţi obligate de lege să ia măsuri precise ci a exercitat atribuţiile conferite de lege.
Constatând că au fost încălcate dispoziţiile de drept material şi procedural la pronunţarea deciziei în apel se va admite recursul, se va modifica Decizia în sensul că se va respinge apelul declarat de D.G.F.P. Giurgiu ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei nr. 237/2003 a Tribunalului Giurgiu.
Nu se va reţine critica lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei în raport de confirmarea de către partea din proces Ministerul Finanţelor Publice a modului acesteia de reprezentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.M., B.A., M.A. împotriva deciziei civile nr. 646 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3224/2006. Civil → |
|---|
