ICCJ. Decizia nr. 324/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 324
Dosar nr. 2644/1/200.
Nr. vechi 553/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta B.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Roman a contestat dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură pentru suprafaţa de 700 mp teren, iar pentru diferenţa de 276,48 mp ocupată de căi de acces şi lucrări de utilitate publică să primească despăgubiri în echivalent bănesc.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 242 din 10 mai 2004 şi încheierea de îndreptare eroare materială din 9 iulie 2004, a admis în parte contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr. 711 din 23 octombrie 2003 a Primarului municipiului Roman, în sensul că a dispus restituirea în natură către contestator a terenului în suprafaţă de 627 mp situat în municipiul Roman, a menţinut dispoziţia referitoare la respingerea restituirii în natură a diferenţei de 349,48 mp şi a obligat Primarul municipiului Roman să evalueze această suprafaţă şi să-i facă reclamantei ofertă de despăgubiri în echivalent bănesc.
S-a reţinut, în esenţă, că:
Prin dispoziţia nr. 711 din 23 octombrie 2003, a fost respinsă notificarea reclamantei, cu motivarea că terenul solicitat este afectat în întregime de lucrări de utilitate publică, reţele de electricitate şi gaz metan, alei de acces şi parcări de interes public, nefiind posibilă restituirea în natură.
Din expertiza efectuată rezultă clar că terenul solicitat a fi restituită, în parte este liber de construcţii şi utilităţi, astfel:
- accesul la cele trei blocuri de locuinţe se face direct din arterele principale, zone exterioare terenului din litigiu, blocurile de locuinţe fiind situate la strada principală;
- parcarea auto a fost menţinută prin renunţarea contestatoarei pentru o lăţime de 3 m;
- intimatul nu a depus o hotărâre a Consiliului Local sau un plan amenajistic din care să rezulte că această zonă este afectată unei parcări urbane;
- din constatarea expertului rezultă că această suprafaţă este practic o zonă liberă de orice construcţie care nu este betonată sau marcată;
- în legătură cu zona de protecţie necesară cablurilor şi instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, faţă de opţiunea contestatoarei, susţinerea intimatei nu mai avea obiect.
Prin Decizia civilă nr. 1373 din 21 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelul formulat de pârâtul Primarul municipiului Roman împotriva sentinţei civile nr. 245 din 10 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut de asemenea, în principal că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, suprafaţa de 627 mp fiind teren liber, aspect confirmat chiar de apelantă care recunoaşte că pe această suprafaţă nu s-au făcut investiţii vizibile, aceasta rezultând şi din raportul de expertiză tehnică prin care se constată că parcarea publică este un teren liber, neamenajat pe care sunt parcate maşinile locuitorilor din apropiere.
Pentru restul terenului, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea este îndreptăţită la o despăgubire prin echivalent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Roman, susţinând, în esenţă, că terenul solicitat este afectat de lucrări de utilitate publică, respectiv reţele de electricitate şi de gaz metan, alei de acces şi parcări de interes public, nefiind posibilă restituirea sa în natură.
Pe de altă parte, greşit s-a respins excepţia de prematuritate a cererii pentru despăgubiri, întrucât nu s-a emis încă o dispoziţie în acest sens, după cum nu se putea dispune obligarea recurentei la despăgubiri băneşti.
Recursul nu este întemeiat.
Raportându-se, în principal, la cele stabilite prin expertiza tehnică efectuată în cauză, corect instanţa de apel a apreciat, esenţial, că, în parte, terenul este liber de construcţii şi utilităţi, întrucât:
- cele trei blocuri de locuinţe au acces direct din arterele principale, deservirea blocurilor şi a spaţiilor comerciale din zonă putându-se face din calea publică;
- parcarea auto a fost menţinută în parte, iar în legătură cu zona de protecţie necesară cablurilor şi instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice s-a asigurat aceasta prin varianta întocmită astfel de expertiza tehnică efectuată.
Aşa fiind, eventuala împrejurare că terenul în litigiu ar constitui domeniu public, aşa cum susţine recurenta, nu poate determina concluzia imposibilităţii restituirii în natură pentru partea de teren rămasă liberă de construcţii şi utilităţi, ca teren preluat de stat prin expropriere şi aceasta, desigur, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 26 (în redactarea actuală), de necontestat, reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent, situaţie în care, legal a fost obligat primarul să facă ofertă în acest sens.
Cu alte cuvinte, în acest cadru procesual şi pentru cele arătate, nu se poate opinia că cererea în acest sens ar fi prematură, de vreme ce se constată astfel dreptul reclamantei.
Cât priveşte menţiunea din sentinţă privind „dreptul la despăgubiri în echivalent bănesc", nici acest motiv de recurs nu poate duce la modificarea hotărârii, desigur, noua ofertă ce trebuie făcută, va fi emisă potrivit modificărilor intervenite în Legea nr. 10/2001, art. 26, potrivit cărora despăgubirile vor fi acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor.
Faţă de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Roman împotriva deciziei nr. 1373 din 21 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3451/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3218/2006. Civil → |
|---|
