ICCJ. Decizia nr. 3327/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3327
Dosar nr.29714/3/2006
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 23 ianuarie 2006, sub nr. 29714/3/2006, reclamanţii T.M.M., ş.a., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 6090 din 19 iunie 2006, emisă de pârâtă conform Legii nr. 10/2001 şi emiterea unei noi dispoziţii pe numele tuturor persoanelor îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul situat în Bucureşti, pentru apartamentele ce au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 şi a terenului aferent.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului de la adresa de mai sus, prin notificarea nr. 1533 din 13 iulie 2001, notificare ce a fost semnată în numele tuturor solicitanţilor doar de către O.V.I. şi M.E.V., iar emitentul a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii unora dintre solicitanţi, pe motiv că nu au semnat personal, sau prin mandatar.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 120 din 23 ianuarie 2007, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, cu motivarea că notificarea formulată de părţi constituie un act de dispoziţie, astfel încât pentru exercitarea în mod valabil a acesteia era necesară exprimarea voinţei de a formula o asemenea cerere, sau un mandat special acordat în acest sens, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 68 C. proc. civ., procura pentru exerciţiul dreptului trebuia să fie sub semnătură legalizată.
Pe de altă parte s-a mai reţinut că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege, profită ceilalţi moştenitori ce au depus în termen cererea de restituire.
S-a mai reţinut că, în cauză acţiunea a fost formulată de toate persoanele în viaţă menţionate în notificare, mai puţin M.E.V., căreia i-a fost admisă cererea de restituire în natura a imobilului, alături de O.V.I., iar în condiţiile în care părţile nu au înţeles să se judece în contradictoriu cu M.E.V., acesteia nu i se poate micşora un drept dobândit, fără a fi parte în proces.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr. 625 din 4 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii T.M.M., H.M.I., L.A.M., G.M., M.M., P.M.V., C.L.E., V.A.D., V.M.T., O.V.I., reţinând următoarele:
- tribunalul nu a dat o interpretare excesivă dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, (în prezent art. 922) şi nici nu a făcut o coroborare nepotrivită cu dispoziţiile art. 68 C. proc. civ.;
- conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea cuprinde elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, iar conform alin. (4) din acelaşi text, notificarea înregistrată face dovada deplină a respectării termenului de 6 luni ( prelungit anterior de mai multe ori) pentru depunerea notificării;
- alin. (5) din art. 22 prevede expres sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, în măsura nerespectării termenului;
- din economia dispoziţiilor cuprinse în art. 22 alin. (2), rezultă fără putinţă de tăgadă că elementele de identificare a persoanei îndreptăţite sunt numele, adresa, semnătura şi, eventual, menţiunile exprese, dacă cererea se face în nume personal, sau prin mandatar;
- notificarea are caracterul unei cereri de petiţionare a unităţii deţinătoare, iar cerinţele prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pot fi coroborate cu dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce vizează elementele cererii de chemare în judecată;
- conform art. 68 C. proc. civ., dovada calităţii de mandatar se putea realiza numai printr-o procură autentificată, neputându-se lua în calcul un eventual mandat tacit al părţilor semnatare în raport de cele care nu au semnat notificarea;
- sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent nu reprezintă o sancţiune introdusă de instanţă ci este prevăzută în mod expres de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât nesemnarea notificării la data depunerii acesteia, sau neataşarea unor procuri de desemnare a unui mandatar, duce implicit la depăşirea şi nerespectarea termenului de depunere a notificării;
- art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, prevede expres că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari, care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III (capitol în care este inclus si art. 22), profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite, care au depus în termen cererea de restituire;
- declaraţiile notariale depuse de reclamanţi la dosar, prin care aceştia îşi însuşesc în întregime demersul celor două semnatare ale notificării, au fost încheiate cu mult peste termenul de depunere a notificării, astfel încât, reclamanţii nu pot fi repuşi în termen, printr-o procedură ulterioară de confirmare a notificării, si totodată nu-i pot lipsi pe ceilalţi moştenitori semnatari ai notificării de dreptul de acrescământ reglementat de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Nemulţumiţi fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, reclamanţii T.M.M., H.M.I., L.A.M., G.M., M.M., P.M.V., C.L.E., O.V.I., V.A.D., V.M.T. au declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 29714/3/2006, critica vizând greşita interpretare a textului din Legea nr. 10/2001 în baza căreia recurenţii au formulat notificarea făcând coroborări nepotrivite cu prevederi din Codul de procedură civilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin notificarea nr. 1533 din 13 iulie 2001 înregistrată la B.E.J. E. şi P., adresată Primăriei Municipiului Bucureşti, O.V.I., V.M.V., M.E.V., T.M.M., M.M., H.M.I., G.M., L.M.A., P.M.V., C.L.E. şi H.E. au solicitat restituirea imobilului în litigiu.
Notificarea a fost semnată de către reclamantele O.I.V. şi M.E.V. (filele 60-61-62 dosar fond).
Prin dispoziţia nr. 6090 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti a fost admisă cererea şi s-a restituit în natură imobilul notificat către cele două semnatare ale notificării, respingându-se cererea formulată de celelalte persoane care au notificat, motivat de faptul că nu au semnat cererea, nici personal, nici prin mandatar.
Se constată că, notificarea constituie un act de dispoziţie fiind necesară exprimarea voinţei de a formula cererea pentru fiecare notificator prin semnarea notificării sau, eventual, de a acorda unei terţe persoane mandatul formulării notificării în numele său, făcând dovada unei procuri legalizate.
Astfel că, în mod legal instanţele au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede expres că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul 3 din Legea nr. 10/2001 (capitolul în care este inclus şi art. 22), profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
Declaraţiile notariale depuse de reclamanţi la dosar, prin care aceştia îşi însuşesc în întregime demersul celor două semnatare ale notificării au fost încheiate cu mult peste termenul de depunere al notificării, astfel încât aceştia nu pot fi repuşi în termen printr-o procedură ulterioară de confirmare a notificării şi totodată nu-i pot lipsi pe ceilalţi moştenitori semnatari ai notificării de dreptul de acrescământ reglementat de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 aşa cum corect au reţinut instanţa de fond şi cea de apel.
În consecinţă, criticile recurenţilor-reclamanţi nu pot fi primite faţă de împrejurarea că cererea a fost soluţionată în mod corect în favoarea semnatarilor notificării, respingându-se pentru ceilalţi notificatori, considerent pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii T.M.M., H.M.I., L.A.M., G.M., M.M., P.M.V., C.L.E., O.V.I., V.A.D., V.M.T. împotriva deciziei civile nr. 625 din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3323/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3241/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
