ICCJ. Decizia nr. 3241/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3241
Dosar nr. 433/96/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3988 din 23 noiembrie 2006. Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de reclamanta B.M. prin care a solicitat obligarea pârâtei SC F.P. SA, prin lichidator judiciar SC G.M.C. SRL să emită decizie sau dispoziţie motivată de soluţionare a cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 12900 Gheorghieni, nr. top. 9224.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin încheierea nr. 11 din 24 februarie 2003, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Harghita, s-a declanşat procedura falimentului împotriva debitoarei SC F.P. SA. şi numirea în calitate de lichidator judiciar a SC G.M.C. SRL Tg. Mureş.
Lichidatorul judiciar a constatat că imobilul construcţii a intrat în patrimoniul pârâtei SC F.P. SA., la data înfiinţării societăţii, fiind cuprins în actul constitutiv.
Terenul se află în proprietatea statului, fiind administrat de pârâtă.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, lichidatorul judiciar a procedat la înstrăinarea activelor debitoarei, proprietarul acestora fiind SC S.S. SRL, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Prin urmare, a constatat tribunalul, pârâta nu este unitate deţinătoare, iar lichidatorul judiciar nu are atribuţii de soluţionare a notificărilor.
Prin Decizia nr. 86A din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa atacată şi a obligat pârâta, prin lichidator, să soluţioneze notificarea.
Curtea de apel a reţinut că reclamanta a transmis notificare către A.P.A.P.S., care, la rândul său, a transmis cererea şi actele doveditoare către SC F.P. SA. Tg. Mureş, care era unitate deţinătoare la acea dată.
Pârâta a procedat la vânzarea imobilului către SC S.S. SRL Gheorghieni la 5 aprilie 2006, cu toate că exista cerere de restituire în natură.
A mai reţinut instanţa de apel, că pârâta, în calitate de persoană juridică deţinătoare, era obligată să emită în favoarea reclamantei dispoziţie sau decizie motivată în soluţionarea notificării.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC G.M.C. SRL.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 4 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia este nelegală.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea flagrantă a competenţei altei instanţe, pentru că, potrivit art. 11 alin. (1) lit. j) din legea privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic are competenţa de a judeca orice contestaţie a persoanelor interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator.
A mai arătat recurenta, că înstrăinarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege, că nu mai este proprietara imobilului, iar lichidatorul nu are competenţa de a soluţiona notificările transmise în baza Legii nr. 10/2001.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte criticile referitoare la judecata cauzei cu depăşirea normelor privitoare la competenţa materială, se constată că regimul juridic al imobilelor preluate abuziv este reglementat de Legea nr. 10/2001, iar conform dispoziţiilor acestei legi, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzelor ce izvorăsc din aplicarea sa, aparţine secţiei civile a tribunalului.
Faptul că unitatea deţinătoare este societate privatizată, aflată în procedura reorganizării administrative sau lichidării judiciare nu are nici o relevanţă în ceea ce priveşte instanţa competentă, deoarece, competenţa materială în acest gen de litigii se stabileşte în funcţie de natura cauzei, şi nu în funcţie de calitatea uneia dintre părţile între care s-a născut litigiul.
Judecătorul sindic are competenţe strict delimitate de Codul comercial, iar extinderea competenţelor acestuia şi la litigii ce îşi au izvorul în legi civile speciale ar constitui o încălcare a normelor de competenţă materială.
Legat de statutul societăţii pârâte, de societate faţă de care s-a declanşat procedura lichidării judiciare, nici critica referitoare la faptul că lichidatorul judiciar nu are competenţa de a soluţiona notificări nu este întemeiată.
Deschiderea procedurii falimentului nu înseamnă încetarea calităţii de persoană juridică, ci încetarea dreptului de a administra bunurile şi de a le înstrăina, astfel încât, în situaţia în care societatea a fost notificată şi trebuie să răspundă la notificare, sarcina de a emite dispoziţie sau decizie motivată revine lichidatorului.
În acest sens sunt şi prevederile pct. 21.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
În cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, în raportul juridic dintre notificator şi notificat, primului îi revine obligaţia de a respecta condiţiile impuse de lege cu privire la modalitatea de transmitere a notificării şi de depunere a actelor doveditoare, iar persoana juridică notificată are obligaţia legală de a emite în termenul stabilit de lege o dispoziţie sau decizie motivată.
Acesta este motivul pentru care, din moment ce a primit notificarea, recurenta-pârâtă era obligată să răspundă solicitării prin decizie sau dispoziţie motivată, indiferent de soluţia pe care ar fi pronunţat-o.
Faţă de cele arătate, recursul declarat se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.P. SA. Gheorghieni, prin lichidator judiciar G.M.C. SRL împotriva deciziei nr. 86A din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurenta-pârâtă SC F.P. SA., prin lichidator judiciar G.M.C. SRL la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei (trei mii RON) către intimata-reclamantă B.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3327/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3211/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
