ICCJ. Decizia nr. 3323/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3323
Dosar nr. 3098/63/2006
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 445 din 17 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3098/63/2006 s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii, împotriva Dispoziţiei nr. 6322 din 2 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, s-a anulat dispoziţia menţionată şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, compus din clădire cu regim de înălţime S + P + 4 E şi clădire cu regim de înălţime subsol, parter şi 2 etaje şi terenul aferent în suprafaţă de 5147 mp; s-a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/ 2005, pentru terenul în suprafaţă de 405 mp în limita valorii de 383.318,64 RON; au fost obligaţi pârâţii să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 803,4 RON.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
- la data de 2 martie 2006 Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 6322 prin care a dispus respingerea cererii reclamantei privind restituirea în natură a imobilului notificat nr. 4 /N/2006, cu motivarea că notificarea a fost tardiv formulată, termenul legal pentru depunerea notificărilor fiind 14 februarie 2001;
- notificarea a fost adresată direct pârâtei, la data de 14 februarie 2006, iar această împrejurare nu este de natură să atragă decăderea reclamantei din drepturile conferite de Legea nr. 10/ 2001;
- s-a făcut dovada că fosta Casa Centrala a Asigurărilor Sociale a avut în proprietate imobilul situat în Craiova, compus din clădire cu regim de înălţime S + P + 4 E şi clădire cu regim înălţime subsol, parter şi 2 etaje şi teren aferent în suprafaţă de 5552 mp;
- potrivit raportului de expertiză întocmit de expert constructor C.D., cele două clădiri revendicate corespund ca regim de înălţime, soluţii constructive şi suprafeţe construite, cu clădirile achiziţionate de fosta Casă Centrală a Asigurărilor Sociale prin actul de vânzare autentificat sub nr. 4682 la data de 13 februarie 1928, la Tribunalul Dolj, Secţie: notariat.
Sub aspectul calităţii procesuale active prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 174 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare, potrivit cărora C.N.A.P.S. şi Casele Teritoriale de Pensii au obligaţia şi dreptul să revendice bunurile imobile ce au aparţinut asigurărilor sociale, iar acţiunile pentru reintegrarea patrimoniului pot fi promovate atât de C.N.A.P.S., cât şi de casele teritoriale de pensii, acestea din urmă acţionând ca reprezentante legale ale C.N.A.P.S. în promovarea acţiunilor pentru restituirea imobilelor preluate abuziv.
De asemeni s-a avut în vedere faptul că imobilul a fost preluat în mod abuziv, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Concluzionând, prima instanţă a constatat că pretenţiile reclamantei vizează suprafaţa de 5552 mp teren, însă, din măsurătorile efectuate de expert a rezultat că poate fi restituită doar suprafaţa de 5147 mp teren, diferenţa de 405 mp fiind justificată prin sistematizarea străzii C., care a afectat terenul cumpărat şi, prin urmare, pentru această diferenţă reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în limita valorii de 313.318,64 RON.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă au declarat apel pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, critica vizând faptul că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 a fost formulată tardiv, nefiind comunicată prin executorul judecătoresc, iar instanţa de fond avea obligaţia cel mult de a emite o altă dispoziţie şi nicidecum să dispună în mod direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului, neavând deasemenea nici competenţa de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii, această competenţă aparţinând Comisiei Centrale, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
S-a mai criticat hotărârea cu privire la lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a Casei Judeţene de Pensii Dolj de a solicita restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001 fiind exceptată din aceasta categorie conform art. 3 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată şi art. 3 pct. 3 alin. final din HG nr. 250/2007.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 823 din 22 octombrie 2007 a admis apelul pârâţilor, a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a constatat incidenţa art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevede că „Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului (unităţi administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome)... potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi".
Prin urmare au calitatea de persoană îndreptăţită persoanele juridice conform art. 3 alin. (1) lit. c) din lege, mai puţin cele exceptate prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 3 alin. (l) lit. c) nu sunt cuprinse cele prevăzute expres de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 din care în mod cert face parte reclamanta, aşa încât apărarea formulată privind îndeplinirea condiţiilor enumerate de art. 3 alin. (l) lit. c) nu prezintă relevanţa, neavând suport atâta timp cât reclamanta nu face parte din aceasta categorie de persoane juridice.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj face parte ca instituţie publică faţă de statutul, natura, scopul activităţii corespunzătoare funcţionării şi organizării sistemului public aşa cum este definită şi reglementată prin lege, art. 174 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000, din categoria instituţiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind, prin urmare, exceptată de la aplicarea procedurii prevăzută de această lege în privinţa cererilor privind imobilul în litigiu.
Instanţa de apel a concluzionat că reclamanta avea la îndemână procedura specială pusă la dispoziţie de această lege prin art. 174 alin. (4) lit. b) care prevede imperativ că imobilele vor fi transmise în proprietate sau în administrarea C.N.A.P.S. prin hotărâre a guvernului.
Tot aceeaşi lege reglementează prin art. 174 alin. (4) lit. c), într-o altă ipoteză, că acţiunea în revendicare pentru reîntregirea patrimoniului se poate face atât de C.N.A.P.S. cât şi de casele teritoriale de pensii în a căror rază se afla bunurile şi elementele de patrimoniu ce urmează să fie revendicate.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte.
Instanţa de apel s-a aflat într-o totală eroare de lege atât în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă dar şi faţă de principiul aplicării legii civile în timp.
Instanţa de apel a ignorat o soluţie a instanţei superioare, respectiv Decizia civilă nr. 2192 din 16 martie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2010/2003.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Legea nr. 10/2001, determină exact cadrul legal în privinţa persoanei îndreptăţite, instituţiilor şi persoanelor implicate în executarea legii, principiile şi procedura necesare aplicării corecte şi unitare a legii, dispunând expres cum se reintra în proprietatea acestui gen de imobile a căror situaţie este reglementată de această lege.
Art. 174 alin. (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 19/2000, lege specială pentru aceste categorii de instituţii publice din care face parte reclamanta, prevede că C.N.P.A.S. şi casele teritoriale de pensii au obligaţia şi dreptul să revendice bunurile imobile care au aparţinut asigurărilor sociale, cele construite sau achiziţionate din fonduri alocate de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi care au fost trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice astfel:
- imobilele care au aparţinut asigurărilor sociale, aflate în proprietatea statului vor fi transmise în proprietatea sau în administrarea C.N.P.A.S. prin hotărâre a guvernului.
Faţă de textele mai sus citate, care reglementează expres sub aspectul calităţii persoanelor, al îndreptăţirii, al procedurii de urmat şi modalităţile de reintrare în patrimoniu al imobilului, reclamanta nu poate uza de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 ci de dispoziţiile Legii nr. 19/2000.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, şi anume, ignorarea soluţiei dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2192 din 16 martie 2004, nici acesta nu poate fi primit întrucât acea hotărâre a fost dată anterior apariţiei Legii nr. 247/2005.
Or, în speţa de faţă, dispoziţia contestată a fost emisă la data de 2 martie 2006, data introducerii acţiunii fiind în martie 2006, iar legea aplicabilă este Legea nr. 247/2005, act normativ ce nu putea fi incident la momentul soluţionării speţei similare invocate.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva deciziei nr. 823 din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3691/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3327/2006. Civil → |
|---|
