ICCJ. Decizia nr. 335/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 335
Dosar nr. 26533/1/200.
Nr. vechi 10071/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia adresată la data de 27 septembrie 2004 Tribunalul Prahova, reclamanta B.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpina prin Primar, ca instanţa să anuleze dispoziţia acestuia nr. 1899 din 29 august 2004 ca fiind nelegală.
În motivarea cererii a arătat că în mod greşit şi cu o motivare sumară i s-a respins notificarea prin care, în calitate de unică moştenitoare a tatălui ei, B.I., a solicitat să-i fie restituit în natură sau prin echivalent un teren în suprafaţă de 2500 mp situat în Câmpina, la pct. „Pe malul Doftanei".
Examinând probatoriile cu înscrisuri şi expertiză tehnică administrate, Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 354 din 28 martie 2005, a admis contestaţia, anulând Decizia şi constatând că reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru imobil.
Pronunţând această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că:
- reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă, ca şi existenţa bunului în patrimoniul autorului său;
- terenul a fost identificat fizic prin expertiză tehnică;
- bunul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, potrivit prevederilor Decretului nr. 115/1959.
Curtea de Apel Prahova, prin Decizia civilă nr. 816 din 7 iunie 2005:
- a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, prin care se susţinea că în mod greşit a fost admisă contestaţia;
- a admis apelul contestatoarei, schimbând în parte sentinţa în sensul că a stabilit că valoarea despăgubirilor cuvenite pentru teren este de 67.325.000 lei, conform expertizei D.I.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub un singur aspect şi anume refuzul nejustificat al instanţelor de ai primi obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică topo. În acest mod s-a ajuns la stabilirea unor despăgubiri extrem de reduse, inechitabile, situate mult sub valoarea reală a terenului.
Recursul este fondat.
Fără a-şi motiva această măsură, atât tribunalul (la 28 martie 2005), cât şi Curtea de Apel (la 7 iunie 2005), au respins solicitarea justificată a contestatoarei ca expertul să răspundă la obiecţiunile formulate ori să se dispună refacerea raportului, în condiţiile în care există indicii la dosar (inclusiv alte evaluări ale unor terenuri din municipiul Câmpina) că valoarea stabilită este sub cea reală a bunului. În contextul acestor elemente, ţinând seama de zonă şi de poziţionarea terenului, nivelul de 1 dolari SUA/mp apare ca stabilit arbitrar, fără o fundamentare convingătoare.
Cum scopul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, vizând despăgubirea integrală a celor păgubiţi prin actele abuzive ale fostului regim, nu este astfel realizat, Înalta Curte va admite recursul şi în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa Decizia atacată, trimiţând cauza la aceeaşi Curte de Apel.
Instanţa de trimitere urmează să suplimenteze probatoriile, inclusiv din punctul de vedere al evaluării tehnice, pentru a stabili o valoare a despăgubirilor care să răspundă principiului dezdaunării juste şi echitabile a celor vătămaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei nr. 816 din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 32/2006. Civil → |
|---|
